Slovenul Milan Kocic (31 de ani) a explicat ce amprentă și-a pus România asupra vieții sale în al treilea an aici. Fundașul Chindiei acuză ghinionul echipei sale, dar nu crede că va trece prin emoțiile din zona roșie a clasamentului.
Chindia are cel mai slab atac, dar și una dintre cele mai bune apărări. Ar fi putut chiar spera la lupta pentru play-off, dacă nu făcea niște pași greșiți, când jucătorii lui Emil Săndoi s-au întrecut în ratări. Plus situațiile cu arbitrii în prim-plan. Fotbalist de bandă stângă, Milan Kocici, 31 de ani, este de părere că târgoviștenii nu ar trebui să-și facă griji în „zona roșie" a clasamentului. Slovenul așteaptă confruntările din 2022 cu încredere.
- Ce poate obține Chindia în acest sezon?
- Încerc să fiu optimist, trebuie să tragem tare. Dacă am fi fost mai norocoși, dacă arbitrii ar fi avut mai multă atenție, poate că eram în lupta pentru play-off. Am dovedit în meciul cu Dinamo că nu putem controla șansa, dar și norocul se va întoarce, ne va surâde la un moment dat. Nu vom avea probleme la retrogradare, asta e sigur.
- Sunteți la 10 puncte de play-off. Ar fi un miracol să ajungeți acolo?
- Sunt multe echipe mai sus ca noi, multe valoroase: Argeș, Sepsi, Farul sau Botoșani, diferența se va face la detalii. Nu e niciuna dintre echipele de mai sus capabilă să ne bată fără luptă. Nu știi niciodată, poate adunăm 3-4 victorii la rând și avem o creștere fulminantă.
- Cel mai bun fotbalist din România?
- Deac de la CFR Cluj. E foarte inteligent. Putem vorbi și de Tănase de la FCSB, un jucător minunat, îmi place și de Nistor de la Craiova sau Koljici, cel de anul trecut, dinaintea accidentării. Dacă am uitat vreunul, îmi cer scuze.
14 meciuria adunat slovenul pentru Chindia în actuala ediție
„Le trimiteam poze prietenilor din Slovenia"
- Cum este viața ta în România? Ai intrat în al treilea an aici.
- Până acum, foarte, foarte bine. Mi-am făcut mulți prieteni pe viață! Nu am avut chestii negative în România. În primul an la Voluntari, am început superprost, dar ne-am revenit miraculos. Uite, singura chestie negativă e Covidul, s-a întâmplat pe durata șederii mele aici, dar ar fi fost oriunde. Este global, doar s-a nimerit să fiu aici.
- Cum ți s-a derulat viața în pandemie?
- Sunt vaccinat, însă nu e ușor. Dacă e să fiu cinstit, în Slovenia a fost mult mai nasol. Vara trecută, în România puteai ieși. În Slovenia, din octombrie 2020 până în martie 2021, nu puteai ieși nicăieri, totul era închis! Era o stare de depresie generală. Vorbeam cu prietenii, se gândeau la mine de parcă eram într-o vacanță exotică. Le trimiteam poze și video cu ce făceam, la o cafea, la un restaurant, prin centrul Bucureștiului. Au fost șase luni nebune acolo.
Impresionat de Transfăgărășan
- Ce ai învățat în România?
- Expresia „Merge și-așa!". Mă amuză chestia asta, pentru că am cerut explicații, ce înseamnă. Adică, aici, mai poți dribla o regulă, dacă nu e o faptă criminală, fără să ajungi la închisoare. În Austria și în Italia legile sunt mai dure, în Slovenia la fel, în România e mai flower power, de aceea nu au fost restricții, mari și dure, în această pandemie. Așa că viața "merge și-așa", dar fără să întreci limitele.
- Ce ți-a plăcut în mod deosebit aici?
- Transfăgărășanul. A fost o experiență de neuitat. Era noiembrie, n-am putut să merg chiar tot drumul planificat, adică să merg cu telefericul. Asta am regretat. Și iubitei i-a plăcut mult de tot. Bucureștiul e drăguț, îl știu din perioada când am fost la Voluntari. Mi-a mai plăcut centrul Iașiului, am văzut un pic din Cluj, îmi doresc să ajung la Timișoara și la Oradea, am înțeles că sunt de vizitat. Și, din ceea ce am vorbit cu colegii, un loc pe care e musai să-l vizitez este Delta Dunării, e un mic paradis acolo.
{{text}}