Copilu, copiii Craiovei și oamenii de națională

Iarna oltenilor înseamnă un președinte nou, mulți tineri și teama că s-ar putea rata play-off-ul.

Altădată, din iernile petrecute în Antalya, oltenii ne spuneau cum vor recupera ei distanța până la lider și cum se vor bate până în ultima clipă pentru titlu, urmând, firește, să-l și câștige. Acum, retorica e puțin diferită. Ca să măsori cele 25 de puncte până la CFR, nu-ți ajunge ruleta. Se termină, pur și simplu. Așadar, e nevoie de alt discurs.

Marele pericol

Craiova a avut un sezon ratat, în care a arătat un fotbal bun. În ciuda distanței astronomice până la lider, oltenii au înfățișat destule momente de estetică, mult ghinion și câteva sinucideri fotbalistice veritabile, pierzând pe mâna lor meciuri (mai ales cel cu FCSB) pe care nu trebuia să le piardă.

Însă rămân punctele în minus, cele 25. Și doar golaverajul superior (rod al ofensivei, firește) care-i separă de locul 7, adică de play-out. De fapt, de-aici vine pericolul. De la ratarea play-off-ului, care ar însemna un dezastru pe toate planurile. Economic, fotbalistic și al relației cu fanii.

Un conducător tăcut

Până acum, principalul transfer de iarnă al oltenilor nu e un jucător, ci un conducător. Marian Copilu vine cu know-how-ul (acum așa i se spune priceperii) probat la CFR. Un șef de club din generația tânără, cu gadgeturi, relații și tăceri profunde, chiar metafizice. Dacă în anii stați în Gruia l-a auzit cineva cu vreo declarație mai lungă de zece cuvinte, să spună.

Vorbitorii obișnuiți ai Craiovei, Marcel Popescu, Cârțu, mai nou chiar Rotaru, devenit și el neașteptat de locvace din „low-profile”-ul pe care și-l propunea acum câțiva ani, pot sta liniștiți. Tot retorica lor va fi cea care se va auzi. Copilu nu e un orator, e doar un tip care știe să ia campionate în niște vremuri în care trofeele se câștigă mai mult tăcând.

Mesaj de întinerire

Reghecampf a luat mai mulți tineri în Antalya. Bunea, Benga, Sala, Călin, Trică-junior (Atanas, nepotul lui Ilie Balaci), Brășfălean. Pe ultimul chiar l-a băgat titular în primul meci amical. Semnalul e limpede, Craiova se uită atent în grădina proprie, vrea să mai adauge ceva pe lista lui Baiaram, Vlădoiu, Screciu, Jovan Markovici.

Mesajul transmis e cel de întinerire masivă. O idee măreață, înălțătoare, dar de ce tocmai acum, când play-out-ul e doar la câteva goluri distanță? Sau e doar un mesaj și-atât? Probabil că da, în meciurile decisive urmând a juca Marius Constantin, și nu Brășfălean, Koljici, și nu Atanas Trică.

Goana după „tricolori”

Interesul recent pentru Adrian Rus și Andrei Rațiu se înscrie însă pe alte coordonate. Miza pe tineri coboară pe lista priorităților, urcând în schimb dorința de a-i avea în defensivă (acolo sunt problemele cele mai mari) pe doi dintre componenții echipei naționale, de multe ori chiar titulari în tricoul cu tricolor. Probabil că ideea de a-i dori pe cei doi e o combinație Rotaru-Copilu.

Dacă-l adaugi pe Bancu pe stânga, ai deja trei dintre cei patru fundași obișnuiți să asculte imnul, ceea ce pare un certificat de calitate suficient de convingător. Dar oare este?

Pe Rus scrie Fehervar, fostul Videoton, via Mol-Vidi, locul 4 în Ungaria, iar pe Rațiu scrie Huesca, locul 12 în liga secundă spaniolă.

Într-adevăr, nu există internaționali români titulari la Real Madrid sau la Bayern, iar a aduce doi fundași de națională nu e puțin lucru. Aproape că nici nu mai contează că în cauză e o națională modestă, care nu se califică nicăieri.