Interzis în Australia și implicit la primul Grand Slam al anului, Djokovic este unul dintre cei doar 3 jucători nevaccinați din prima sută mondială. O sursă de inspirație cum se mai spune acum
Epilog în cazul Djokovic. Liderul mondial al tenisului nu va putea participa la Australian Open 2022.
Decizia de a nu i se permite intrarea pe teritoriul Australian a fost luată în unanimitate de o instanță federală, formată din 3 judecători, confirmând hotărârea ministrului pentru imigrare Alex Hawke și respingând apelul formulat de avocații jucătorului sârb.
Antivacciniștii se vor radicaliza
Procesul s-a terminat, Djokovic urmează să se urce în avionul spre Serbia, reacțiile însă de-abia au început să curgă. Cele două tabere, susținători ai jucătorului și contestatari ai acestuia, au rămas neclintiți pe poziții.
Cu observația că perdanții, recrutați dintre antivacciniști cu acte sau deghizați în luptători pentru drepturile omului, naționaliști sârbi și de alte naționalități, milenariști, antiocultiști și antișerpilieni, toți aceștia se vor radicaliza, alimentându-și frustrările tocmai din decizia curții federale australiene.
Haka de pandemie?
În același timp nu cred că "învingătorii" – vaccinații, "turma" care a consimțit să se supună "experimentului" – vor ieși pe străzi să încingă hora bucuriei. Ori vreun haka adaptat la pandemie prin care să îi persecute pe purii neinjectați.
Sondajele spun că 83% la sută dintre australieni (procent aproape identic cu acela al vacinaților anti-Covid-19) au considerat că Novak Djokovic nu era binevenit în țara lor tocmai din cauză că încercase să intre acolo driblând niște reguli clare. În inconfundabilul spirit balcanic, încurcându-se în propriile minciuni și confirmând că nu respectase nici măcar măsurile de izolare ale presupusei lui treceri prin boală.
O teorie populară și falsă
Teoria potrivit căreia absența lui Nole de la primul Grand Slam al anului aduce atingere calității competiției a fost îmbrățișată spontan și de fanii, și de contestatarii acestuia. Este o axiomă comodă și identică (plus interesul material) gândirii organizatorilor Australian Open, care îi garantaseră sârbului accesul în turneu pe baza unei scutiri/excepții. Dar peste capul guvernului.
Șefii AO au generat scandalul, iar autoritățile au trebuit să scoată castanele din foc. Lucru pe care l-au făcut cu destule bâlbâieli. Problema este că o teorie atât de populară și de evidentă la prima vedere nu este neapărat și corectă.
Niște idioți
97 dintre primii 100 de jucători ai clasamentului ATP sunt vaccinați. Prin eliminare, unul dintre cei 3 nevaccinați este Djokovic. Așadar, 97 din primii 100 de jucători ai lumii au acceptat regula care le permitea să intre în Australia și să participe la turneu. Djokovic, nu.
Dar el urma să se lupte cu acei oameni care se supuseseră unui protocol. Bun, rău, binefăcător sau dăunător pentru sănătate, nu contează. Ideea este că niște tipi urmau să pară niște idioți, vorba lui Stefanos Tsitsipas, prin antiteză cu deșteptul Novak. Care este morala? Unde este fair-play-ul, în teorie, cel puțin, unul dintre pilonii sportului?
Excepția care alterează mesajul
Corectitudinea unei competiții sportive exclude existența culoarului preferențial. Frumusețea și neprevăzutul întrecerii provin și din condițiile egale asigurate concurenților, nu doar din cât de bine execută ei reverul cu două mâini. Un exceptat nu ridică nivelul turneului, îl subminează.
Nu trebuie să fiți de acord, doar gândiți-vă înainte să vă declarați scârbiți de "dictatura" din Australia. Dar bineînțeles că există în continuare și voci care susțin cauza numărului unu mondial. Interesant în context mi se pare cazul canadianului Vasek Pospisil, jucător decent din circuit, sfert finalist la Wimbledon în 2015.
Agendă politică
Pospisil vorbește despre agendă politică, a cărei victimă ar fi fost Djokovic. Copreședinte împreună cu acesta al PTPA (Professional Tennis Players Association), un organism înființat acum doi ani, cu interese opuse ATP, forul conducător actual al tenisului profesionist masculin, Pospisil nu se dezice de prietenia care îl leagă de sârb.
Ceea ce este cât se poate de firesc, chiar dacă nu și în slujba unei cauze drepte. Aici este și miezul unui scandal care a împărțit lumea în două, parcă mai mult decât perspectiva ca rușii să invadeze Ucraina.
Pentru marele jucător Djokovic nu este finalul romanului, ci un capitol urât al acestuia. Unul pe care cu un dram de onestitate putea să îl scrie altfel.
{{text}}