Ziua în care fetele au plecat acasă

Dezamăgire. Pentru că așteptam altceva de la Simona în fața tenacei Alize Cornet și pentru că Sorana nu a profitat de o Iga Swiatek departe totuși de forma care a dus-o spre titlul de la Roland Garros

Este 5 dimineața în România, orașul doarme. Este Ziua Unirii Principatelor și lumea bună are liber. Este noapte acasă și miezul unei zile caniculare în Australia, țara aceea rea care l-a izgonit pe Novak Djokovici. Simona Halep intră pe teren pentru a o înfrunta pe franțuzoaica Alize Cornet în drumul spre ceea ce specialiști și suporteri laolaltă consideră doar un pas spre un sfert de finală așteptat, o semifinală logică și o posibilă finală. Mai ales că următoarea adversară se numea Danielle Collins.

Palmaresul contează. Uneori, parcă prea mult

Simona Halep, locul 15 WTA, dar fost număr 1 mondial, cu două titluri de Grand Slam la activ, contra lui Alize Cornet, locul 61, jucătoare tenace, dar fără un palmares strălucitor. La 32 de ani, 6 titluri WTA. Față în față, head to head în limbajul oficial al tenisului, este însă 3-1 pentru Alize, cu observația că ultima victorie a franțuzoaicei datează din 2015. Logic, palmaresul nu ar trebui să conteze. Dar contează, căci subconștientul nu acționează logic. Contează chiar și atunci când vorbim despre Simona, un munte de voință și un zăcământ perpetuu de energie.

Una din zilele acelea

Simona a început ezitant și până la ultima minge nu a ieșit cu adevărat din acest tipar. A fost 6-4, 3-6, 6-4 pentru Cornet, care a dictat ritmul, intensitatea loviturilor, lungimea punctelor. Asta a durut. Primul set s-a dus repede la franțuzoaică. Inteligentă (vicleană?), ea a ales să joace în stilul Simonei. 

Bine pregătită și pe valul încrederii după ce pe traseul de la Melbourne a eliminat-o pe Muguruza, aceasta a propus un joc fizic, ținând mingea în teren, răspunzând încă o dată, și încă o dată. Cornet a fost exact genul de adversar care nu îi convine româncei. Simona nu s-a predat ușor, s-a mobilizat în manșa secundă, a tras de ea, dar se simțea că este într-una din zilele acelea când legătura dintre minte și corp nu funcționează. Nu așa cum știam noi.

Capitularea

În setul decisiv, Halep a intrat din nou în beznă. Fără energie, rigidă, cu mâna blocată, în permanent război cu ea însăși, dar incapabilă să contracareze evoluția tenace a lui Cornet. Erorile neforțate, multe, au culminat la a treia minge de meci a franțuzoaicei, expediată de Simona în burta fileului. A semănat a capitulare. Și da, a fost o înfrângere care contrazice parcursul ultimelor două săptămâni. Siguranța dominatoare arătată, bunăoară, contra Dankăi Kovinici în turul precedent. Muntenegreanca nu este o sportivă mai slabă decât Cornet, dar a jucat pe gustul Simonei. A forțat și a greșit, nu a avut răbdare.

Ce urmează pentru Simona în afară de o cădere de câteva locuri în clasament? Greu și riscant de spus. Ceva mi se pare că s-a erodat acolo. Rezistența în momentele critice parcă nu mai e aceeași. Dorința, da, putința, mai puțin. În completare, nu știu nici dacă Adrian Marcu și Teo Cercel sunt persoanele potrivite să o ajute pe Simona să se reseteze. Am unele îndoieli.

Altă Sorana, aceeași Sorana

Nu aveam, în schimb, îndoieli că Sorana Cîrstea îi va pune probleme Igăi Swiatek. Din punctul de vedere al abordării și al formei sportive, Cîrstea este acum opusul Simonei. S-a echilibrat mental, și-a rafinat stilul, încearcă să rămână concentrată indiferent de scor. Tehnic a stat bine mereu, problema rămâne mobilitatea, mai ales deplasarea stânga-dreapta. Plus dorința de a rezolva repede punctele. 

Aici, Sorana s-a întâlnit cu Iga, poloneza fiind o strălucită exponentă a stilului "Totul sau nimic!". A fost în final 5-7, 6-3, 6-3 pentru câștigătoarea din 2020 de la Roland Garros, dar cumva ca la fotbal, scorul, mai ales al setului decisiv, nu reflectă tensiunea punctelor și ocaziile avute și nefructificate de Sorana.

A fost un meci frumos, cu mingi spectaculoase și finalizări estetice, la capătul căruia te întrebi încă o dată cum ar fi arătat cariera Soranei dacă, dacă, dacă? În primul rând dacă se lua în serios, foarte în serios!, mai devreme.

Ar fi fost frumos

Pentru Sorana Cîrstea, prezența în "optimi" la Melbourne a fost o răsplată pentru noua atitudine față de meseria de jucătoare profesionistă de tenis. Pentru Simona, "optimile" urmau să fie doar o haltă. De aici dezamăgirea. Nu știu dacă ar fi fost prea frumos, cum a scris nea Vanea Chirilă după finala pierdută a Cupei Davis din ’72, să avem două jucătoare între primele 8 ale Grand Slamului australian. Dar ar fi fost frumos și cumva în logica parcursului de până acum al Simonei și al Soranei. Să așteptăm mai mult la Roland Garros?

93 de punctea câștigat Simona Halep în total în partida cu Alize Cornet, care a adunat cu 5 mai puține, 88

172 km/ha măsurat cel mai rapid serviciu al Soranei Cîrstea în meciul cu Iga Swiatek