Varianta Boloni

A fost o conferință de presă captivantă, pe parcursul căreia am redescoperit un personaj complex, dar și complicat

Scor 70-60. Nu este scor de fotbal, dar este ceva legat de fotbal. Conferința de presă a lui Boloni a durat 70 de minute, prezentarea lui Edi Iordănescu, 60 de minute.

Vehiculul și portavocea

10 minute în plus la o conferință de presă nu înseamnă că Boloni a ieșit învingător în partida cu federația. Înseamnă că omul s-a simțit dator cu explicații. Pentru opinia publică (scuzați clișeul!) și pentru el însuși. Ne explica și se explica. Pentru așa ceva, presa aceea pe care mai degrabă o disprețuiești devine dintr-odată vehiculul ideal. 

Nu doar ideal, ci chiar unicul. Că dacă ieși în piața din centrul Târgu Mureșului, atât de frumos evocat de fostul antrenor al lui Ronaldo, și țipi la o portavoce, dar nu te filmează nimeni, e degeaba.

Antrenorul, nu negociatorul

Boloni este un personaj complex și complicat. Este și analitic, și chițibușar, este când rece, când sentimental, când atașat de valorile românești, când integrat setului de valori occidentale. Nu are aerul acela al omului blazat, dar își revendică dreptul la un anumit statut profesional. 

Boloni cunoaște fotbalul românesc mai bine decât presupuneau cei care îl considerau rupt de realitățile noastre cotidiene. Las’ că și dacă era așa, nu era foarte rău. Au fost pasaje în conferința de presă în care a ieșit la suprafață antrenorul din el, mai mult decât nemilosul negociator.

Atunci am simțit că vorbea omul pasionat și priceput în profesia lui, nu tipul care a refuzat clauze și a cerut un salariu mai apropiat de acela al lui Daum decât cel al lui Rădoi. Și mi se pare că era o pretenție justificată.

Cine era mai potrivit?

Cred că, o vreme, viața noastră de microbiști și de suporteri necondiționați ai naționalei va fi confruntată cu o dilemă. Să ne bucurăm și să investim speranțe în selecționerul Edi Iordănescu, "copilașul acela care plângea la extracția dinților de lapte" în cabinetului domnului doctor stomatolog Boloni Ladislau, sau să fim triști că același domn doctor nu a fost el alesul federației? 

Cine era mai potrivit, cel care a câștigat campionatul cu CFR și i-a disciplinat pe Costache și pe Păun sau cel care cu ceva timp în urmă ieșea campion cu Sporting și cu Standard Liege și îi șlefuia pe Cristiano Ronaldo, Petr Cech, Kalstrom, Varane sau Quaresma? Cel mai tânăr sau cel mai în vârstă? Nu știm, pentru că operăm cu prea multe variabile.

Elegant, dar în relație proastă cu telefonul

Elegant, Boloni a respins ideea că FRF a purtat tratativele cu el ca să procure capital de imagine. A susținut însă că promisiunile verbale ale președintelui Burleanu nu se suprapuneau cu modelul de contract propus. 

Mai puțin elegant a fost domnul Boloni atunci când s-a baricadat la Târgu Mureș și nu le-a mai răspuns la telefon celor cu care negocia. 

Și dacă lucrurile se blocaseră și nu avea ce să le spună federalilor, așa și-a justificat tăcerea, Boloni știe că politicos, după toate normele civilizației occidentale, este să tastezi butonul verde al unui apel. Impolitețea asta mai spune ceva. Este o meteahnă patentată în fotbalul românesc. Așa că dacă mai sunt unii care îl tot acuză că e "ungur", le zic să stea liniștiți. E foarte român. Sau măcar un om de fotbal foarte român.

Feblețea

Fine ironiile lui Loți. Evidentă cea care îl privea pe oracolul Mitică Dragomir. Altele mai subtile, apropo de strădania pentru eleganță vestimentară a lui Iordănescu senior. Moment provocat de rugămintea ziariștilor de a analiza poza de arhivă cu el, Puiu Iordănescu și Edi, copilașul cu dinții de lapte. 

Sigur că puriștii limbii române vor acuza intruziunea unor termeni franțuzești folosiți (impropriu) de Loți în limba română. Cum a fost de exemplu „feblețea" naționalei noastre, spusă în sensul de slăbiciune dat de franțuzescul faiblesse. Și nu de sensul febleții românești, care înseamnă afecțiune specială față de ceva/cineva.

Rămâne ceva nerostit în aer, dincolo de tristețea evocată de cel care putea fi selecționerul naționalei României. Cred că în final am pierdut și noi, și el. Dar vă mai așteptăm pe la noi, domnule Boloni! Frumos ar fi să și răspundeți la telefon. Nu sunăm niciodată să vă întrebăm despre ce se mai poartă la Paris.