Centrul în vârstă de 35 de ani, una dintre vedetele campioanei României, U-BT Cluj, a mărturisit că este impresionat, atât el, cât și familia, de viața din Ardeal, dar că mai avem mult de lucru la un capitol
Andrija Stipanović este unul dintre baschetbaliștii care ridică evident nu doar valoarea celor de la U-BT Cluj, ci și a ligii din România. Născut la Mostar, în Bosnia Herțegovina, centrul înalt de 2,09 metri are și cetățenie croată. Se află deja în al doilea an al său în Transilvania, unde a venit de la echipa slovenă Cedevita Olimpija, evoluând anterior în Turcia, Belgia, Italia și Croația.
- Andrija, cum este viața ta în România, la Cluj Napoca?
- Ca aproape orice străin care vine în această țară, auzi chestii negative până la sosire. Apoi, te lovesc diferențele mari între ceea ce ți s-a spus și ceea ce experimentezi tu! Eu cred că România este ca orice țară din vestul Europei, chiar se dezvoltă bine.
- Ce auziseși despre români?
- Îți dai seama, chestii negative, să te ferești! Dar, repet, se trăiește bine aici, prețurile sunt OK, oamenii sunt foarte buni, copiii pot crește bine aici, eu am familie și sunt interesat de aceste detalii.
Familia crește printre români
- Cu ce îți petreci timpul liber?
- Un motiv pentru care m-am retras și de la națională a fost și pentru a sta mai mult cu familia, care este totul pentru mine. Tot ce fac, fac pentru familia mea. Ei, toți, sunt religia mea. Soția, Iris, fiicele Sara, care are aproape 8 ani, și Petra, de 10 luni. Ea este româncă, s-a născut la Cluj-Napoca, voi fi recunoscător mereu acestui oraș pentru cum ne tratează.
- Familia ce zice?
- Fetița este la o școală internațională la Cluj, la care sunt și alți copii străini, unii ai fotbaliștilor și baschetbaliștilor care joacă aici, în oraș, dar și mulți români. Sarei îi place să crească printre români, a început să învețe limba. Merge zi de zi la cursuri. Nu suntem speriați de coronavirus, eu îmi doresc ca elevii să meargă fizic la școală, se învață mai bine decât online. Interacționează mai bine, se dezvoltă mai bine. Uite, chiar aveți școli foarte bune, un alt detaliu pozitiv!
- Ce nu-ți place?
- Drumurile sau lipsa autostrăzilor. La acest capitol, nu sunteți ca în Occident. Când veți rezolva cu asta, în zece ani, va fi Occident sută la sută aici. Fac enorm cu autocarul, 7-8 ore doar dus, e prea mult! Mai mergem cu avionul în România, dar sunt destule drumuri cu autocarul. Mai văd satele, oamenii, mi-aduc aminte de Bosnia natală.
Pe două fronturi
- Ce planuri aveți tu și echipa în 2022?
- La fel ca anul trecut: titlul, bineînțeles! Și chiar avem puterea să fim din nou campioni, formația este bună, mentalitatea și armosfera sunt sus, important este să fim sănătoși. Iar în Europa este un bonus și un motiv de orgoliu, fiindcă vrem să atingem maximum, să dăm tot ce e mai bun, suntem într-un moment în care atingem cu degetele fiecare vis.
- Urmează un duel tare, în campionat, la Oradea, apoi aveți meci cu Voluntari, etapă în Europa cu Oostende, după ce nu ați avut prea multe zile libere de Sărbători. Cum rezistați și cu cine vă luptați pentru supremație în România?
- În România, Piteștiul, Oradea și Voluntari sunt principalii adversari, dar mai sunt și alte formații ce pot crea probleme. Noi ne facem antrenamentele, până la urmă realitatea este că este job-ul nostru și orice om merge la serviciu zi de zi. Este bine că avem succes, munca se simte altfel când ai împliniri.
„Nu mare talent, dar am fost războinic”
- Ai avut o carieră prestigioasă în baschetul european. Ai avut și posibilitatea să joci în NBA?
- Chiar n-am avut. Sau nu știu eu. Poate când eram mai tânăr, era visul meu. Dar e cale lungă de la vis la îndeplinirea lui. Nu foarte mulți europeni reușesc să pătrundă în NBA. Nu ține doar de talent, de muncă, e nevoie și de moment, de noroc, de oameni lângă tine. Mi-au plăcut mereu luptătorii, cum era Dennis Rodman. Logic, l-am apreciat pe Toni Kukoc, croatul de la Chicago Bulls, în epoca de aur a grupării.
- Vreo asemănare între voi?
- El era un mare talent, eu am fost mereu wild, nu prea mare talent, dar am fost războinic, să acopăr și să trec peste anumite chestii care nu mă avantajau.
10echipe a adunat Andrija în carieră: Hermes Analitica, Split, Liege Basket, Juvecaserta, Vanoli Cremona, Oostende, Trabzonspor, Buyukcekmece, Cedevita Olimpija și U-BT Cluj
Mâncarea e asemănătoare cu cea din Bosnia. Doar că trebuie să pui mai multă sare. Ciorba mi-aduce aminte de gusturile de acasă. Foarte bună! Și papanașii sunt extraordinari, fiica mea îi adoră pe cei cu ciocolată
- Andrija Stipanovici
{{text}}