Când inima învinge logo-ul

Kambala, de la Real Madrid, îl lovește pe Reyes, de la Estudiantes. Reyes, de la Real, sare să-și apere fratele, adversarul, certându-și propriul coechipier. ”Da, aș face la fel și azi”

Alfonso Reyes priveşte, pentru a 100-a oară, imaginile. E jucător la Real Madrid, un băiat la 2.02 m şi 120 de kilograme, aflat spre retragere. Ultima partidă a seriei din "sferturile" de finală ale ligii spaniole de baschet, ACB, 2003-2004. "Albii" au meci cu cei de la Estudiantes, bătaie pentru un loc în semifinale.

De cealaltă parte, e un alt Reyes, Fernando, fratele mai mic. Şase ani la trupă, ultimii patru ca titular. Fază la unul dintre coşuri. Un colos de la Real, la o minge pierdută deja, îl împinge... în ceafă pe Reyes, care cade, urât, peste un adversar. Se dă "tehnic", dar nu asta e important: e momentul unei faze ce nu se prea vede prin sport, indiferent de natura acestuia. Alfonso, coechipier cu agresorul, sare la gâtul acestuia, pentru că pe parchet, întins, este fratele său! O secundă de time out!

Cel care l-a lovit se intitulează Kaspars Kambala. Născut la Riga, dar plecat în State, să deprindă baschetul. În 1997 îl găsim la Universitatea Nevada - Las Vegas. E în primii 10 la puncte, în primii cinci la nivel de recuperări la nivelul acesta, dar, cu toate acesta, nu e ales de marile echipe din NBA după cei patru ani.

A vrut în NBA, a ajuns în Turcia

Revine, dezamăgit, în Europa, o cotește spre Efes Pilsen - astăzi, Anadolu. Trupă frumoasă, cu Marcus Brown, Mehmet Okur, Saulius Stombergas. Prinde un sezon bun, cu o medie de 16,9 puncte și atrage atenția celor de la Real Madrid.

Care nu traversează, atunci, o perioadă tocmai fastă. Din contră! Antrenor e Julio Lamas, el îl dorește. Vorbele sunt făcute de Lolo Sainz, directorul sportiv. Trupa e lipsită de omogenitate, dar, cu toate acesta, letonul de 2.06 și 125 de kilograme își vede de treaba sa. Are 16,7 puncte per partidă, însă o mare problemă: disciplina.

"Nu neg că e un jucător dur, poate prea puternic, dar nu e un delincvent, așa cum se spune", sare să-l apare Lolo Sainz. După ce Pat Burke vine la echipă, Lamas îi dă și mai puține minute. Aproape că nu te mai poți înțelege cu el.

Atunci vine acel play-off. Kambala intră asemenea unui tanc petrolier într-o dană nemarcată. Reyes cel mic vrea să se ridice de jos, dar, până să se burzuluiască, Reyes cel mare a și sărit la gâtul coechipierului: "Da, au trecut 19 ani de atunci, dar și azi aș proceda la fel. OK, clubul e club, Real Madrid e Real Madrid, dar cum să nu intervin când fratele meu mai mic e bruscat?", zice privind imaginile.

Mama lor este cea care surâde, peste ani: "Vedeți, sângele apă nu se face!". Imaginile dau ocol Pământului. Unii vorbesc despre familie, alții despre ceea ce ar fi trebuit să însemne profesionalism.

Adecco Estudiantes elimină Realul și ajunge chiar în finala cu Barcelona lui Bodiroga, dar Kambala se vede că nu are experiență, nu face față. Madrilenii activează clauza de reziliere după numai un an. Pentru că omul e prea dur, uneori de neînțeles, dar și pentru că Burke e cel care convinge. Ajunge prin Rusia, prin Turcia.

De sub panou, în ring

Laun antidoping e pozitiv. Primește doi ani de suspendare, se apucă de box văzând că FIBA nu arată înțelegere. Un meci pierdut, trei câștigate. Revine pe parchet la echipe minuscule, ajunge prin Iran ori Cipru. Prin 2018 intră în politică, un an mai târziu marchează 20 de puncte pentru Jarmala, echipă ce i-a întins o mână și unde speră să se relanseze. La 40 de ani...

"Da, e meseria noastră, trebuie să ne-o respectăm. Dar pentru mine sunt lucruri mult mai importante. Iar unul dintre acestea e fratele meu. Mult mai important ca profesia", spunea Alfonso Reyes.

Alfonso pleacă de la Real în 2004. Termină la Breogan. Felipe ajunge, chiar atunci, la Madrid. 14 sezoane, o carieră incredibilă, unul dintre simbolurile echipei. Dar nu uită nici acum acea fază: "Nu era întreg la minte. Nu vorbim despre ceva punctual, tot comportamentul său era de neînțeles".

* Sursa: YouTube