La trei zile după ce ne-a explicat ce și cum, nealesul selecționer cu domiciliul la Nisa e mitraliat efectiv.
Să fie clar din start: Edi Iordănescu va fi selecționerul României pentru următorii doi ani și trebuie sprijinit! El n-a fost a cincea variantă (după Hagi, R. Lucescu, Petrescu și Bölöni), ci prima și cea mai bună după ce tratativele cu primii trei au căzut, iar cu cel de-al patrulea se împotmoliseră deja.
Tranșant, fără niciun fel de nuanțe, o variantă mai bună decât Mutu, măcar prin prisma cifrelor, 169 de meciuri antrenate în prima divizie românească, față de doar 20. Dar dacă-l susținem pe Iordănescu jr. nu înseamnă că trebuie să-l lapidăm pe Bölöni!
Cusurgiu, dar principial
Încă de la aterizarea la Otopeni, în jurul lui Bölöni au început să se adune oștile vrăjmașe. S-a spus că nu cunoaște fondul de jucători (de parcă i-ar fi luat prea mult să-l treacă în revistă), că e chițibușar la tratative, că una, că alta. Că nu răspunde la telefon.
Da, așa e, Bölöni e un tip complicat, închis în sine, parfumat cu esențe franțuzești, uns cu smacuri ungurești, parcă mai puțin grosiere decât ale noastre. Uneori lasă senzația că nașterea sa în România, și apoi cariera de fotbalist derulată pe același ostil meleag, ar fi doar un accident al istoriei. Poate că așa e, că emite câteodată o superioritate deranjantă pentru cei cu o construcție interioară mult mai neaoșă.
Fraza cu talentul
Pe Bölöni se sare acum cu picioarele ca pe plasele acelea din parcuri unde copiii țopăie ore în șir, aruncați în sus de elasticitatea urzelii de sub tălpi. A spus că nu prea avem fotbaliști talentați și acum suportă consecințele. Cum să spui așa ceva? E o impietate!
Noi suntem talentați, tehnici, fentoși, din naștere, ba chiar mult mai dinainte, din pântecele matern sau chiar din scrisorile parfumate de dragoste ale celor care ne-au zămislit. Dăm cu exteriorul, cu călcâiul, driblăm, mustim de talent, puțim chiar de-atâta har.
Altă interpretare
Asta la 18-19-20 de ani, pentru că la 23-24-25 suntem în cel mai bun caz mediocri, dacă nu chiar ratați, iar generația 2019, care ne-a entuziasmat atunci, ne oferă acum destule exemple concrete.
Franțuzit, nedeprins cu ascunzișurile limbii române (abia al treilea idiom al său, după maghiară și franceză, vezi folosirea ușor nepotrivită a termenului de "feblețe"), monsieur László (n-ai cum să-i spui nea Loți, e ca nuca în perete!) a ratat și exprimarea cu "talentații", motiv pentru care-l ciuruim sârguincios acum.
Dar poate că nu s-a referit la talentul acela ilustrat de exterioare, călcâie și diblinguri, ci la talentul de a ajunge fotbaliști buni.
Fotbaliști mari, definiți de o dimensiune care să ne permită calificări și performanțe cu echipa națională. E un termen mult mai cuprinzător decât călcâiul sau fenta, o noțiune ale cărei sensuri de cele mai multe ori ne scapă.
Șoarecii din sac
Printre atâtea rafale de mitralieră îndreptate în direcția lui Bölöni, multe dintre ele venite din partea unor oameni cu greutate în fotbal, chiar foști colegi ai săi de națională, trebuie să distingem și o altfel de opinie. Venită din partea unui tip mult mai puțin atins de celebritate. Un sindicalist, liderul AFAN, Emilian Hulubei.
Acesta l-a contrapus pe Bölöni, exemplu de a ști ce și cum negociază, antrenorilor români, care, majoritatea dintre ei, acceptă (aproape) orice. Șoareci în sac, așa i-a numit vorbitorul.
{{text}}