Lumea are nevoie de povești, iar Nadal este un izvor nesecat de energie. Al 21-lea titlu de Grand Slam și dă-le naibii de întrebări!
Corectitudinea politică are grijă să nu ne rănească retina și să nu ne crească tensiunea. Imagini care vă pot afecta emoțional, obsesivul refren. Un spectator înfierbântat sare, țup!, în teren. Dar asta doar deducem, la fel ca Radu Abramescu, comentatorul Eurosport al finalei de la Melbourne. Fiindcă preț de câteva zeci de secunde vedem tribunele, cerul înstelat. Orice, numai ce se întâmplă acolo unde se dă o bătălie cu scrâșnet de dinți nu.
Amintiri din Epoca de Aur
Unii dintre noi, cei de o anumită vârstă, suntem căliți, căci așa proceda și TVR-ul pe vremea lui Ceaușescu. Nu trebuia să vedem când Lăcă se bătea cu Ando ori când Tudorel tăia lemne pe tibiile lui Dudu. După un răgaz, camera TV ni-i arată pe Nadal și pe Medvedev flancați de oameni de ordine.
Era setul doi al marii finale de la Australian Open, se mergea cap la cap, curgeau 4 break-uri la rând, dar ceea ce se întâmpla acolo nu semăna cu un meci de domnișoare.
Mitocănia ca stare de spirit
Două paragrafe pentru un episod colateral finalei? Ca să pricepem o dată în plus în ce fel de lume trăim. Și că uneori poți regreta că meciurile de tenis nu se joacă fără lume în tribune, cum a fost în primul an al pandemiei. Țipete, răcnete, fețe schimonosite de ură și congestionate de o bucurie nesănătoasă, aplauze mai puternice la greșeli (ale rusului) decât la punctele reușite. Mitocănia ca stare de spirit, sportivitatea și civilizația - două vechituri aruncate într-o debara.
Trăiască medicina sportivă!
Rafa nu joacă formidabil în primele două seturi și în prima jumătate a celui de-al treilea. Conform obiceiului, Rafa trage de el. Reduce din scor, e încă 2-1 la seturi pentru Medvedev. Apoi se face 2-2 pentru că omul aflat în căutarea celui de-al 21-lea titlu de Grand Slam știe încă să exploateze orice fisură în evoluția adversarului.
Partida are tensiune, ritm, intensitate, realizări tehnice și greșeli copilărești. Adică, tot ce trebuie. 10 ani îi separă pe Rafa Nadal și pe Daniil Medvedev, 35 contra 25, dar nu prea se vede. Veteranul este mai proaspăt decât tânărul. Trăiască medicina sportivă! Ba chiar rusul pare mai obosit.
Mai rapid, mai limpede, mai nu știu cum
Din setul 4 încep greșelile neforțate și alegerile inadecvate. Daniil se hrănește din adversitatea care îl înconjoară, numai că asta nu prea îl mai ajută. În decisiv, Nadal este mai bun. Aleargă mai repede decât în primul set, este mai limpede. Este totuși un om care în urmă cu o lună și jumătate a suferit de Covid. Încă o dată, trăiască medicina sportivă!
2-6, 6-7, 6-4, 6-4, 7-5 pentru spaniol, care pune un Grand Slam între el și Djokovici și Federer. Lumea are nevoie de eroi, de povești. Ce rost are să îți mai pui întrebări, să ai dubii? Rambo își scoate glonțul din rană cu baioneta și, bandajat cu frunze de eucalipt, îi omoară pe toți dușmanii. Ce poți să îți mai dorești?
{{text}}