La aproape 34 de ani, Daniel Florea, atacantul Chindiei Târgoviște, se simte ca la 20. Spune că secretul stă în alimentație. Modul actual de viață l-a făcut să scape de repetatele accidentări musculare.
- Daniel, care e secretul tău? În aprilie împlinești 34 de ani, dar toată lumea te laudă pentru cum te pregătești și cum joci. Plus că arăți la fel ca acum 15 ani, când ai debutat la Farul.
- Cred că marele meu atu a fost, este că nu am avut niciodată probleme cu greutatea. Am un metabolism bun. Nu asimilez indiferent cât aș mânca. Totuși, m-am schimbat mult față de acum 15 ani. E clar că am o altă experiență, am dobândit anumite cunoștințe, am citit, m-am documentat, pot spune că îmi trăiesc tinerețea la 33-34 de ani și mă simt foarte bine.
- Deci niciun gând de retragere?
- Retragere? Nuuu... După ce am citit mult pe tema asta, am devenit vegetarian. De un an de zile mă țin de asta și mă simt excelent. S-a văzut și în evoluțiile mele, sezonul trecut am avut cele mai multe prezențe în echipă. Ceea ce-i foarte bine pentru mine, mai ales că eram un jucător cu mari probleme musculare. Cedam ușor în urma efortului. Acum am aflat unde era problema, am schimbat lucrul acesta. Am făcut și niște teste amănunțite, genetice, ca să aprofundez, pot ajunge la un nivel și mai bun. Deși vârsta e mai înaintată pentru un fotbalist, o consider doar un număr.
Cartea care i-a schimbat viața lui Daniel Florea
- Vegetarian deci. Ce mănânci?
- Sunt lacto-vegetarian. Alimentația de bază e peștele. Pe lângă pun nuci, proteină vegetală, compensez prin fasole, soia, mazăre. Toată lumea, chiar și din cadrul clubului, se întreba cum rezist cu iarbă. Să pot alerga. Culmea, acum alerg mult mai mult, mai bine, după ce observasem că eram mai proaspăt și rezistam mult mai mult. Asta m-a făcut să continui.
- Cum a intervenit schimbarea?
- În fiecare an țineam posturile mari, al Crăciunului și al Paștelui. Am citit o carte, „Alimentația celor 4 grupe sanguine", aveam multe leziuni musculare, iar de acolo am deschis ochii. Am descoperit ce trebuie să mănânc, că e benefică alimentația vegetariană. Puteam mânca și carne de pui sau de curcan, însă doar de 3 ori pe săptămână.
- Totuși, n-o faci!
- Tatăl meu locuiește la țară, i-am construit un coteț, i-am luat curcani, pui, am făcut asta timp de câteva luni, căutam să mănânc cât mai natural. Apoi am zis să devin vegetarian. Mai ales că urma Postul Crăciunului. Așa am pornit. Am zis să țin un post, unul mai blând, mâncând și pește. Oricum, mai ușor decât ce țineam an de an. Având peștele inclus. Am eliminat tot ce-mi dădea aciditate musculară și alte probleme, ca balonările. Am văzut că-i bine și atunci mi-am zis: „Se poate, trebuie să dezvolt treaba asta!".
138 de partideare Florea la Chindia, pentru care a marcat 29 de goluri
Nu avem individualități la Chindia, noi am făcut rezultate prin unitate, muncă, organizarea extraordinară a lui Mister. Când vezi cum îți fug printre degete punctele pentru care ai muncit, chestia asta formează o frustrare greu de controlat
– Daniel Florea
Daniel Florea, certat de arbitri: „Ne faci de rușine"
- V-ați descurcat bine în prima parte, putea fi și mai bine, dacă nu erau greșelile de arbitraj.
- Așa este. Noi percepem lucrurile astea, poate suntem și subiectivi, așa. Mai erau câteva etape anul trecut, eram pe locul 5, intraserăm bine pentru un play-off. Ceva nesperat pentru noi, dar realizabil atunci. Tot din cauza unor greșeli grave ne-am depărtat și am ratat. Ne-am remontat, Mister a reușit să facă asta, am reușit să câștigăm play-out-ul și am făcut cel mai bun sezon din istoria orașului. Am început campionatul acesta mai bine decât în sezonul trecut, cu puncte mai multe. Apoi am avut un recul, cauzat și de acele gafe ale arbitrilor.
- Ce însemnau acele greșeli pentru voi?
- Apăsau! Pe subconștienul nostru. Mai ales că se întâmplase ceva cu un an înainte. A apărut o frustrare și mai mare, pentru că anul trecut nu avuseserăm acest subconștient cu greșeli, așa am fost și mai apăsați. Anul acesta ne-am regăsit mai greu, până la urmă consider că suntem pe un loc OK.
- Emil Săndoi a tot tras semnale de alarmă.
- Și eu am ieșit la un moment dat, mai subtil am acuzat arbitrajul, sunt persoana care spune lucrurilor pe nume, poate că uneori nu-s plăcut, pentru că spun adevărul. Am pierdut în viață din cauza asta. Sunt arbitri care mi-au spus, mi-au atras atenția pe teren că și eu vorbesc despre ei în interviuri, "Ne faci de rușine". Adică eu spunând lucruri pe care le-am constatat. OK, poate am fost subiectiv, însă din frustrarea asta, din vria meciurilor, poate am accentuat unele chestii. Unii arbitri au simțit nevoia să-mi reproșeze asta. Așa că am făcut o înțelegere cu mine să nu mai vorbesc, să nu mai atrag atenția nimănui, până la urmă fiecare are meseria lui, încearcă să și-o facă fiecare cât mai bine. Suntem oameni, greșelile sunt inerente. Important e să învățăm din greșeli.
- Ai sute de meciuri, zeci de goluri, care-ți sunt cele mai dragi?
- Mi se face pielea de găină. Am trei momente în carieră care m-au marcat. Mi-e ușor să le zic. Primul gol în Liga 1, la 19 ani, pentru Farul. Am înscris contra Craiovei. Conducea Craiova la pauză 1-0, m-a băgat domnul Ion Marin, am scos penalty și am marcat golul de 3-1. A fost un moment extraordinar pentru mine! Am simțit că toate sacrificiile făcute până la vârsta aia au meritat.
- Apoi?
- Apoi, e momentul când am marcat primul gol în grupele Europa League. Eram la Astra. Tot așa, am intrat la pauză, am marcat golul de 1-1 și în minutul 88 am scos penalty-ul din care Budescu a marcat pentru 2-1, am mers în primăvara europeană. Iar al 3-lea moment, golul de sezonul trecut, poate cel mai frumos din cariera mea, cu Hermannstadt, am înscris de ziua mea și a fiicei mele, suntem născuți în aceeași zi. Mi-au dat lacrimile de bucurie, îi promisesem ei că marchez.
Obiectivul meu e ca Târgoviștea să rămână în prima ligă. Orice obiectiv personal ar păli în fața celui al echipei. Apoi vreau să marchez tot mai mult, anul trecut am fost golgeter. Sezonul acesta sper la mai mult
– Daniel Florea
Istoricul poreclei „Gică Fentă"
- De ce „Gică Fentă"?
- E o poreclă primită de la primul meu antrenor, Ion Pitaru, antrenorul care m-a descoperit. Aveam mulți colegi care s-au risipit, deși poate cş erau mai talentați. Mă duceam cu mama la antrenament, aveam un tricou imprimat cu poza lui Gicu Dobrin. Domnul antrenor s-a uitat spre colegi și le-a zis, „Băi, vi l-am adus pe Gicu Dobrin!". De atunci mi-a rămas porecla de Gică, Gicu. Apoi am ajuns la Farul, la 16 ani. Antrenor pe atunci la Farul II era Lucian Marinof, care probabil că a lansat cei mai importanți jucători de la Farul din ultimii ani: Mățel, Alibec, Fatai, Matei.
A fost un antrenor căruia îi plăceau jucătorii tehnici. A fost singurul care mi-a zis că mi-a zis: „Băi, știi care e calitatea ta numărul 1? Să scoți om din joc. Să faci asta toată cariera ta și ajungi fotbalist!". În rest, toți antrenorii mi-au zis să dau pasă, să joc cât mai repede. Pentru că sunt cam îndrăgostit de minge. De aici a venit porecla de „Fentă". Pentru că driblam mult. Și a rămas peste ani.
- Cu Șumudică ai avut o relație cu bune și cu rele...
- Așa este. E antrenorul care m-a înlăturat de la Farul, care apoi m-a găsit la Chiajna și m-a trimis la formația secundă, după care m-a reprimit și am avut o contribuție importantă la salvarea echipei. Am avut o discuție cu el și i-am zis că vreau la un club mare, cu obiective mai mari. Iar când el a fost la Astra, m-a sunat și m-a luat acolo. Așa am avut cele mai mari realizări: campioni, Supercupă, finala Cupei, play-off Champions League, primăvara europeană în Europa League.
Un antrenor care nu mi-a dat șansele pe care poate le meritam la momentul acela. Intram, dădeam gol, chiar după meciul de la Viena, când am dat gol și pasă. Am plecat de la Viena la Timișoara cu autocarul, Alibec mi-a zis: "N-are cum să nu te bage". Și ce crezi? Am intrat la pauză, când eram conduși. Însă am avut o discuție cu secundul lui, Cristi Petre, să aflu ce trebuie să fac. Mi-a zis că nu o să joc niciodată mai mult pentru că Șumi consideră că așa îl ajut cel mai mult. N-ai ce să faci. Așa că intram, dădeam gol sau pasă, iar Șumi își vedea interesul lui. Oricum, îl apreciez, un antrenor care a știut ce vrea de la cariera lui!
Gândul suprem al lui Florea: naționala
- Ce vrei de la 2022?
- Pe lângă cele cu echipa, am eu niște obiective mărețe. Întotdeauna fac asta. Poate reușesc să mi-l îndeplinesc. N-aș vrea să zic acum, poate pe viitor o să-l dezvălui.
- E legat de echipa națională?
- E visul meu din copilărie. Am reușit să o fac la juniori și la tineret. Mi-a rămas treaba asta. Am văzut că se poate. O să sper cât timp o să joc!
105 meciuria strâns Florea cu Șumudică pe bancă, 11 goluri și 13 pase decisive
Mi-e greu să-mi găsesc echilibrul după greșelile arbitrilor deși am experiență. Le-am zis și colegilor: Anul acesta trebuie să muncim atât de mult și de bine încât oricât ar greși arbitrii, noi să izbutim, să păstrăm Chindia în prima ligă!". Ne așteaptă un stadion nou, iar obiectivul meu e să joc acolo în prima ligă
– Daniel Florea
{{text}}