Întrucât am lipsit din țară, ba și la aproape 10.000 de kilometri distanță, n-am comentat finalul tratativelor cu Boloni privind preluarea naționalei și nici desemnarea lui Iordănescu jr. ca selecționer. Deși cu întârziere, o fac acum deoarece simt nevoia unor precizări.
Surprinzător și pentru mine, înainte de a ateriza la București, pe 6 ianuarie, Boloni m-a sunat pe celular. Mai conversam uneori, însă rar. De data asta, a zis că nu prea mai cunoaște lume în Capitală și c-ar dori să ne vedem ca să-și lămurească niște chestiuni.
A rămas să ne întâlnim în aceeași seară, ceea ce nu s-a întâmplat. N-a mai sunat. Ulterior, am vorbit la telefon, mai ales în perioada petrecută de el la Tg. Mureș. Sincer, n-aș spune însă că am priceput care-i poziția lui în raport cu oferta federală.
Îmi cer scuze în cazul în care m-am înșelat și n-am înțeles ce vrea Loți. Adevărat, corect ar fi Laci, dar Loți s-a încetățenit și nu mai schimb. Acesta părea nehotărât, oscilant, uneori confuz. Când răspundea la telefon, când tăcea cu zilele. Așa am și dedus, nu cred că greșit, că propunerea FRF nu-l tenta în mod special.
Poate se temea, calculam atunci, de un eventual eșec. Oarecum logic în condițiile în care el însuși va declara după spartul târgului că fotbalul nostru actual nu dispune de talentele necesare formării unei naționale competitive.
Nu-i exclus să fi socotit, încercam să intru în mintea lui, că o nouă nereușită după cele suferite recent la Gent și la Panathinaikos i-ar putea chiar încheia cariera la 68 de ani. Prăbuși definitiv.
Pe de altă parte, mi-era clar, îmi este și în prezent, că soluția Boloni era, prin prisma experienței și a cărții de vizită, soluția cea mai bună după refuzurile lui Gică Hagi, Răzvan Lucescu și Dan Petrescu.
La CV, varianta Loți era indiscutabil superioară și de preferat celeilalte. Deși Edi Iordănescu era, și e, considerat un tehnician promițător. Ambițios, pregătit și dornic de afirmare, dar aflat abia la început de drum.
Totuși, măcar teoretic, el ar beneficia de un avantaj. În sensul în care, la numai 43 de ani, ar găsi mai ușor entuziasmul scoaterii „tricolorilor” din tunel.
S-a pornit apoi scandalul legat de instalarea lui Edi ca „principal” la Tg. Jiu ca urmare a sugestiei, a ordinului, politicianului Gabriel Oprea, prieten cu Puiu Iordănescu, „Antrenorul secolului”. Și admițând că așa au stat lucrurile, adică urât, n-aș fi dat mare importanță. N-aș fi făcut din țânțar armăsar. În fond, nu-i nimic anormal, iar condamnabil și mai puțin, ca un părinte, oricare, să caute să-și ajute copilul.
Părerea mea e că, din moment ce a fost numit, Edi Iordănescu trebuie susținut și încurajat, nu luat peste picior. Repet, soluția Boloni era mai bună, dar s-o uităm. Să privim înainte, nu înapoi.
Pentru noul selecționer, simplificând la maximum, pledează maniera în care CFR Cluj a câștigat cu el pe bancă titlul în 2021. Iordănescu jr. i-a succedat lui Dan Petrescu din etapa 12, când CFR ocupa locul 3, la 6 puncte în spatele FCSB. Grație unui parcurs excelent, 20 de victorii, 5 egaluri, 4 înfrângeri, formația din Gruia nu numai că a terminat prima, dar și cu 9 puncte avans față de FCSB! Ca atare, meritul lui Edi nu poate fi contestat decât în măsura în care cineva e de rea-credință.
{{text}}