Boloni la persoana a 3-a singular

Curs scurt despre transpirația din vestiarele occidentale.

În general, nu este bine să vorbești tu despre tine. Lasă-i pe alții! Dacă totuși o faci, e preferabil să nu vorbești la persoana a 3-a singular. Dincolo de integritatea spirituală, dedublarea asta, el, adică eu, poate fi periculoasă pentru că înlocuiește dialogul cu monologul.

Pe viu și la televizor

Domnul Laszlo Boloni aparține acestei categorii de oameni care își proiectează eul în afara corpului. Într-o intervenție recentă la „Fotbal Club”, antrenorul care a fost în tratative pentru postul de selecționer al naționalei României a spus așa:

Fără să jignesc pe nimeni, Edi Iordănescu nu este Boloni. Boloni a lucrat 25 de ani în fotbalul occidental. Boloni nu s-a uitat la fotbalul occidental la TV. Boloni a fost în vestiar, a simţit transpiraţia, cum se ajunge la meciurile astea. Edi e la începutul carierei şi îi doresc mult succes.

Hiba discursului

Aflăm lucruri cunoscute ascultându-l pe Boloni care vorbește despre Boloni. Cariera cu rezultate când notabile, când modeste în fotbalul occidental este cunoscută publicului românesc. Mai bine decât cunoaște dl. Boloni fotbalul și publicul românesc. 

Boloni este un om care a muncit serios la echipe importante, când cu succes, când cu mai puțin succes. Dar a fost acolo, are dreptate. A fost mai mult decât Mircea Lucescu, de exemplu, care a excelat în zone periferice al Europei. Hiba discursului este că se lansează într-o comparație din care știe că el, Boloni, va ieși câștigător. El, Boloni, și Edi Iordănescu.

Bobârnace, bobârnace, ce ne mai plac(e)

Sigur că Edi nu a simțit transpirația și vibrația unui vestiar occidental. La Sporting, la Rennes, la Standard. Și la fel de sigur, Edi nu este un antrenor definit 100%. Chiar la începutul carierei nu este, a transpirat și el pe ici, pe colo. Dar ce frumos și ce simplu este să dai bobârnace (folosesc chiar expresia lui Boloni destinată a repara altă gafă despre care vom povesti mai încolo) unui tip mai neexperimentat. Vorba maestrului Pițurcă, are într-adevăr o piatră în pantof LB de când EI și nu el a ocupat postul scos la concurs.

Mucosul și doctorul

Mai țineți minte înțepătura aceea de la conferința de presă de adio, când, depănând amintiri pe marginea unei poze de demult, Edi era copilul acela cu dinți de lapte care mergea tremurând în cabinetul lui nenea Loți. Adică, stimat auditoriu, uite cine a fost preferat în locul meu, mucosul ăla, care mai este și băiatul lui tata, tată căruia nu-i ieșea deloc faza cu eleganța vestimentară?

Nu a fost nicio greșeală

Că este un personaj complicat și populat de bănuieli, știam. Că ne privește superior, iarăși. Nu bănuiam că este și resentimentar. Dar, uite, încearcă să lase și ușa întredeschisă. Poate data viitoare, cine știe? Dovadă încercarea de a scoate obiectul aruncat în balta cam fără pește a fotbalului nostru, care l-a făcut totuși posibil și pe el, Loți, Ladislau, actualmente Laszlo. Acel „Nu găsești un jucător român talentat”, explicat ca o greșeală de exprimare, a fost dat la întors și aruncat către antrenori și președinți. Să vedeți distracție acum!

Lăsați-o așa, domnule Boloni, nu a fost nicio greșeală! O greșeală era dacă deveneați selecționerul unei naționale fără niciun talent.