Ministrul apărării, protectorul și ideologul FRF (și al CFR?), vorbește despre una-alta având pe fundal un fototapet care sugerează o bibliotecă.
Imaginea (foto mai jos) aproape că n-are nevoie de cuvinte. Vasile Dîncu a intrat în direct la B1TV prin ceva (Skype, Zoom, Meet, n-are importanță modalitatea milenaristă de contact) să se pronunțe nu despre problemele de la granița dintre Rusia și Ucraina (în calitate de conducător guvernamental al Armatei, asta așteptam să ne spună), ci despre disputele din sânul Coaliției care ne guvernează și din care și domnia sa face parte.
Cartonul
Imaginea din spatele său e cât se poate de limpede. Captura video a făcut ocolul rețelelor de socializare și oamenii au observat că înapoia lui Dîncu e, de fapt, un carton. Prea se repetă, secvențial, anumite „bucăți de bibliotecă”.
E o idee cu totul originală să-ți decorezi astfel casa, biroul sau chiar și magazia din curte. Tapetul cu cărți desenate te definește perfect. E ceva ce ar trebui să fie, dar care, de fapt, nu e.
Penibilul la pătrat
Și dacă ar fi fost o bibliotecă veritabilă în spatele vorbitorului, penibilul tot ar fi dominat peisajul. Atunci când intri în direct undeva, la o televiziune, și te proțăpești în fața bibliotecii, practic vrei să faci pe cultul, să vadă toată lumea ce preocupări intelectuale ai tu. Erai printre cărți, nemiloasa și ludica televiziune tocmai te-a răpit din mijlocul lecturii ca să vorbești telespectatorilor despre nimicurile trecătoare ale vieții.
Când biblioteca e, de fapt, tapet, penibilul se ridică la pătrat, înmulțindu-se cu el însuși. Nu numai că vrei să pari cult, dar faci asta apelând la o păcăleală. La un fals cât se poate de autentic.
Legătura cu fotbalul
Esteții, criticii și amatorii de matrici vor sări ca arși. Lăsați, bă, omul în pace, e sociolog, e ministrul apărării și vorbește despre Coaliție. Ce treabă are cu fotbalul?
Numărați-vă naibii cornerele voastre, bălăcăriți-l pe Gigi Becali cât poftiți, scrieți kilometri de texte despre Prodanca, despre arbitrii care fură, despre blaturile voastre, despre fotbalul pe care l-ați nenorocit și voi, domnilor ziariști! Voi nu vedeți că sunteți pe lângă subiect, că n-are nicio legătură? Tocmai aia e, că are!
Miezul minciunii
Falsul din mijlocul căruia Vasile Dîncu vorbește despre frecușurile din Coaliție e același cu cel din mijlocul căruia mânuiește de mai mulți ani butoanele fotbalului. Acolo, la umbra acelui fototapet grotesc, s-a zămislit instalarea actualei puteri federale, acolo s-a elaborat strategia care ne-a adus la sapă de lemn, acolo s-au fiert ierburile pentru poțiunea miraculoasă pe care o bea CFR, favorita ideologului, ca să câștige titlu după titlu.
Tot acest brainstorming dezastruos se bazează pe fals, pe kitsch, pe subcultură, pe ciocoism (ce altceva decât ciocoism intelectual e ideea de a părea cult atunci când nu ești?), pe dorința de a epata sub orice formă.
De la naș la fin
Răzvan Burleanu e condus ideologic și spiritual (Dîncu îi este și naș, informația nu mai e niciun secret) de un tip influent, abil (acestea pot trece și drept calități, dar numai în anumite împrejurări), dar care are drept valoare supremă impostura, prezentată fie și sub forma unor cărți care, de fapt, nu sunt cărți.
Poate Dîncu îi dă finului său o idee. Să țină discursuri având în spate un peisaj cu un teren de fotbal, cu un tricou al echipei naționale și cu o minge de fotbal. Ar fi cam același lucru cu nașul vorbind din fața tapetului cu cărți. Pentru că dacă acea bibliotecă, de fapt, nu e bibliotecă, nici mingea nu mai e minge, nici echipa națională nu mai e echipă națională și nici fotbalul nu mai e fotbal.
{{text}}