Liviu Ciobotariu: „Dacă nu aveam contract, semnam cu Dinamo! Va rămâne în inima mea tot timpul”

Liviu Ciobotariu (50 de ani), ultimul antrenor care a ocupat prima poziţie cu Dinamo timp de 19 etape, deplânge situația în care a ajuns clubul din „Ștefan cel Mare”. 

Dezvăluie cum a reușit să ducă Voluntariul de la retrogradare în primele șase din România și recunoaște că nu poate uita meciul de coșmar de la Tg. Mureș, cu Oțelul, când a pierdut campionatul în ultima etapă.

- Ciobi, ai făcut minuni la FC Voluntari!

- Am făcut un sezon bun, dar a fost o perioadă grea. Mi-aduc aminte momentul în care am ajuns la această echipă. Situația era diferită și ne aflam la subsolul clasamentului. A fost și o anumită presiune pentru că eu veneam de la Hermannstadt, unde lucrurile nu au fost așa cum ne-am fi dorit noi toți, cei de acolo și cu mine. Însă am avut curajul să preiau această echipă într-o situație delicată. Mai erau trei meciuri de jucat, nu știam dacă ne vom salva, dar pe final am prins barajul, am trecut de Dunărea Călărași și am rămas în Liga 1.

- Bine, dar ce se vrea de la echipa asta? Pare invenția primarului Pandele.

- În acest sezon, la început ne-am dorit să terminăm liniștitor, pe la jumătatea clasamentului, pentru a nu mai avea emoții. Voluntari a jucat trei baraje. În momentul de față însă ne dorim mult mai mult. Dacă intrăm în play-off, ne vom dori și mai mult, adică să ne batem pentru locurile din față. Suntem calificați în semifinala Cupei și vrem să jucăm finala și s-o câștigăm.

Liviu Ciobotariu: „Am avut multă inspirație”

- Vine lumea la meciuri sau nu prea?

- Nu avem o galerie numeroasă, dar oamenii care vin la stadion sunt de apreciat. Pe noi ne motivează și îi simțim aproape de noi. Unii vin și în deplasare.

- Când pui 100 de lei prețul unui bilet, cine ai vrea să vină?!

- Nu știu cine-și permite să dea o sută de lei pe bilet... Eu nu am discutat cu președintele clubului despre această decizie. Mi-a spus că o să pună 100 de lei biletul la meciul cu Rapid, dar n-am discutat cu el dacă e bine sau nu. Sunt de acord cu cei care au contestat! Nu este ușor să scoți o sută de lei din buzunar. Eu mi-aș fi dorit să fie stadionul plin chiar dacă era doar cu cei de la Rapid.

- De la retrogradare bați la porțile play-off-ului.

- Eu, conducerea și jucătorii ne-am propus între noi, fără să punem pe hârtie, să facem tot ce e omenește posibil să nu mai avem problemele din sezoanele trecute. Apoi am fost inspirat la lotul de jucători. De fiecare dată, la Voluntari aveau loc schimbări masive de lot, dar acum am hotărât să opresc 70% dintre jucători! Și în mod inspirat am adus patru, cinci jucători importanți, care au un randament foarte bun. 

Mă refer la Vadim Rață, care este într-o creștere fantastică, apoi Adam Nemec, pe care-l știam de la Dinamo, ulterior au sosit Mihai Popa, un portar de mare perspectivă, lângă el și Meleke. A contat faptul că ne-am pregătit foarte bine și că jucătorii au înțeles mesajul meu și s-au aliniat la filosofia mea.

- Jucați voi mai bine sau restul mai slab?

- Cred că ambele. Am produs un fotbal bun! Am jucat bine, am prins formă foarte bună după ce avusesem un început ezitant. Am pornit campionatul cu o înfrângere cu Dinamo, apoi am pierdut acasă cu FC Botoșani, după care lucrurile s-au schimbat radical și am început să câștigăm. Acum suntem într-o poziție care ne face mândri. Avem în momentul de față 43 de puncte, dar lupta este strânsă! Anul ăsta a fost foarte disputat în zona de play-off și cu multe surprize.

Am avut multe de învățat de la Ladislau Boloni, un antrenor care mi-a plăcut foarte mult. De la nea Puiu Iordănescu când eram la echipa națională. Și de la Florin Marin am luat ce era mai bun, chiar dacă am avut momente de neînțelegere cu el. Atunci am și plecat de la FC Național la Dinamo, după aproape zece ani! Nu că puteam să mă cert cu antrenorul, dar între noi erau lucruri care nu mai mergeau. 



- Liviu Ciobotariu, antrenor FC Voluntari

Liviu Ciobotariu: „Liniștea în vestiar e lucrul care contează cel mai mult”

- Pe lângă puști, ai și caractere puternice. Nu ți-e greu?

- Îmi place să antrenez jucători cu personalitate și am avut mereu pe unde am fost. La Dinamo eram un antrenor tânăr și îi aveam în echipă pe Dănciulescu, Marius Niculae, Cătălin Munteanu, Moți, jucători cu personalitate mare, dar m-am descurcat foarte bine. Apoi, am fost la Vaslui cu Sânmărtean. La Tg. Mureș am avut un vestiar foarte puternic, cu personalitate mare: Gabi Mureșan, Zicu, Sepsi, Marius Constantin, N'Doye.

- Acum îl ai pe Gabi Tamaș.

- Este adevărat că este un jucător aparte, dar și un om aparte. De fiecare dată am un dialog cu el, discut cu el în fiecare zi și spunem lucrurilor pe nume. Nu încerc să ocolesc anumite lucruri care sunt convins că nu-i convin. Eu i le spun în față! În momentul în care ai intrat pe poarta stadionului trebuie să te comporți ca atare. Ce este în afara stadionului... nu că nu mă interesează, că și ceea ce faci acasă poate să afecteze cariera de fotbalist.

- Ce fel de om ești când ai intrat în vestiar la jucători?

- Sunt un om căruia îi place să aibă o comunicare permanentă și îmi place să fiu respectat ca să pot să-i respect. Ca să fiu respectat trebuie să fiu foarte corect cu ei și să am o relație de respect. Nu sunt un antrenor dur. Eu am avut în cariera mea foarte mulți antrenori de la care am învățat foarte multe. Am furat lucrurile care știam că-mi trebuiau. Mie nu-mi place să fiu un antrenor care să se exteriorizeze în timpul jocului.

- Ești un caz aparte, Ciobi!

- Nu-mi place să am dispute în vestiar, nu-mi place să am probleme în vestiar. Prin felul meu de a fi încerc să am o ambianță bună în vestiar prin liniștea pe care le-o transmit. Liniștea asta nu înseamnă că dormim și sforăim, dar îmi place foarte mult ca jucătorul să fie liniștit și să nu aibă alte preocupări, să înțeleagă că doar prin muncă și prin ce facem la antrenament putem avea rezultate.

Liviu Ciobotariu: „Denis este privit ca băiatul antrenorului, oricât de unit e vestiarul”

- Dar tu te enervezi vreodată?

- Foarte, foarte rar. Și după un joc pierdut sau după faze nereușite din teren nu sunt genul care să mă duc în vestiar să sparg sticle, nu sunt omul care să jignesc. N-am jignit niciodată vreun jucător! Că am spus lucrurilor pe nume referitor la ce m-a deranjat sau ce s-a întâmplat, da! Dar niciodată nu am jignit vreun jucător, nici la nervi, niciodată, niciodată! Antrenorii mai scapă în timpul jocului câte o înjurătură, dar eu niciodată nu am jignit pe cineva.

- Tu cum gândești fotbalul când pregătești un meci?

- Eu sunt adeptul fotbalului defensiv. Vreau o siguranță defensivă, dar asta nu înseamnă că nu antrenez și atacul pozițional sau ce înseamnă fazele de atac. Dar vreau o siguranță defensivă și o construiesc de la atacant, care face presing avansat și nu dă posibilitatea jucătorilor să intre în zona doi, mijlocașii trebuie să fie și ei foarte agresivi. Eu țin foarte mult la acest aspect.

În anumite momente, Florin Marin era mai sever ca Halagian, dar ca antrenor și viziune, modul în care citea adversarul și ce făceam la antrenamente, eu am avut multe de învățat de la el. Foarte multe! Un bun profesionist! Dar au fost și lucruri care nu mi-au plăcut. Că era rigid și foarte sever. Dar lucrurile pe care am considerat că trebuie să le iau, le-am luat. Pe restul le-am pus deoparte. 



- Liviu Ciobotariu

- În iarnă, acum, l-ai adus pe Denis, fiul tău, la echipă. Nu te doare capul? 

- În iarnă, acum, l-ai adus pe Denis, fiul tău, la echipă. Nu te doare capul?

- Este complicat să-l antrenez pe Denis, dar mi-am asumat acest lucru. Cei din conducere l-au vrut pentru că eu îmi doream un fundaș central. N-a fost propunerea mea și chiar am ezitat să-l aduc. Înainte de a veni la Voluntari a mai avut trei oferte de la echipe din Liga 1. Noi jucând cu trei fundași centrali, aveam cinci și ne mai trebuia unul.

- Dar e clar că e o presiune pe amândoi!

- Eu m-am gândit în primul rând la el, pentru că eu mă descurc. Sunt un tip corect și cred că toți știu asta. Eu am câștigat încrederea jucătorilor prin tot ce am făcut. Să fie clar: Denis va juca doar în momentul în care merită. Însă pentru el este mult mai complicat. Pentru că în vestiar, oricât ai avea grupul de unit, el este privit ca băiatul antrenorului. Trebuie să recunosc! La el presiunea este mult mai mare decât la mine.

- Și...

- De exemplu, la antrenamente sau la joc, eu sunt mai dur, mult mai exigent față de el, în raport cu ceilalți. Trec mult mai ușor peste ce greșește Tamaș, Ricardinho sau Armaș decât în cazul lui Denis. Altfel, toată lumea ar spune că e băiatul meu și-l protejez! Este o situație delicată și complicată, dar până acum a fost OK. El a avut șansă pentru că Ricardinho a avut ceva probleme medicale și a ratat perioada de pregătire. Am jucat cu Denis până acum, dar pentru mine toți sunt egali. Eu nu fac diferențe pentru că nu vreau să pierd grupul. Niciodată nu voi pune interesul personal înaintea grupului!

Liviu Ciobotariu: „Dacă nu aveam contract, semnam cu Dinamo! Va rămâne în inima mea tot timpul”

- Ciobi, știai că ai fost ultimul antrenor care a ocupat prima poziţie cu Dinamo mai mult de două etape? Mai exact 19!

- Performanțele mele mă fac mândru și mă motivează în plus. De cele mai multe ori prefer să vorbesc pe teren decât să mă laud. Am realizat lucruri, până acum, care mă fac mândru!

- Cum vezi situația din acest moment de la Dinamo?

- Îmi este foarte greu în momentul de față să vorbesc despre Dinamo. Eu am avut momente foarte, foarte bune acolo. Și ca jucător, dar și ca antrenor. În momentul de față ei sunt într-o situație delicată. Echipa ori s-a panicat, ori există lipsă de valoare în cazul jucătorilor. 

Lucrurile nu sunt în regulă. Eu niciodată n-am vorbit despre jucători, despre antrenori, dar constat o lipsă de responsabilitate! Poate este vorba și de panică pentru că nu au rezultate. Chiar mi-e greu să vorbesc despre Dinamo! Și nu vă ascund faptul că Dinamo a rămas în inima mea și va rămâne tot timpul.

- Deși n-ai câștigat niciun trofeu acolo, ai un sentiment...

- Sută la sută am un sentiment special față de Dinamo! De fiecare dată când joacă Dinamo mă uit la meci și o fac ca un suporter. Totuși, am o stare nefirească când mă uit acum la Dinamo. Nu mai există nimic din ce a fost acolo! Nici ca atitudine, nici ca devotament. Din păcate, ăsta este adevărul... Nu mai există spiritul lui Dinamo, și aici mă refer la jucători. Suporterii sunt în top, dar jucătorii...

- Dacă vine acum o ofertă de la Dinamo?

- Dacă nu aș avea contract, aș accepta să merg la Dinamo!Pentru mine rămâne clubul unde m-am simțit foarte bine și am avut satisfacții mari, chiar dacă n-am câștigat trofee. Eu am fost campion de toamnă cu Dinamo și-am avut trei victorii în deplasare unde am marcat cinci goluri în fiecare joc! La Petrolul, la Mediaș și la Piatra Neamț. După fiecare meci mă uitam la posesie pentru că era una zdrobitoare. Aveam peste 60-65 la sută, practicam un joc frumos și am produs fotbal.

Liviu Ciobotariu: „Titlul ratat? O rană care nu s-a vindecat!”

- N-am cum să nu te întreb de campionatul ratat cu Tg. Mureș.

- Pfffff! Este o rană care nu s-a vindecat încă și mă va măcina toată viața!

- Nu poți uita acel moment?

- Jucam acasă cu Oțelul și trebuia să câștigăm meciul, dar Steaua să nu câștige la Iași. Era Steaua sau FCSB? În fine, nu contează! Toată săptămâna am discutat cu jucătorii pentru că în subconștientul lor credeau că FCSB va câștiga la Iași și le-am spus că noi trebuie să fim pregătiți și să nu ne gândim că jucăm cu o echipă deja retrogradată. 

Am condus 1-0 la pauză, am avut ocazii, apoi a venit dezastrul! Am încasat un gol, puteam să revenim în minutele 85-86 când Voiculeț a avut o ocazie singur cu portarul de la un metru. Și de acolo am luat golul doi... Durerea și mai mare a fost când am văzut că FCSB n-a câștigat la Iași! A fost o lovitură grea pentru mine, pentru jucători și pentru oraș.

- Dar au fost foarte, foarte multe speculații despre acel meci...

- Nu cred că a fost ceva care să te ducă cu gândul la faptul că jucătorii nu și-ar fi apărat corect șansele. Nu cred așa ceva și nu am sesizat nimic! Aveam jucători cu personalitate, aveam primă de joc pentru meci, primă pentru campionat. Prime mari pentru câștigarea campionatului! M-am gândit și eu la chestiile astea, dar n-am simțit nimic!

- Cum ai trecut peste nebunia asta?

- A doua zi după meci am fost sunat de un impresar din Arabia Saudită și mi s-a propus să merg la Al-Faisaly. Am zis OK. Am fost la Istanbul, unde m-am văzut cu președintele, și așa am ajuns în Arabia Saudită. Am trecut peste momentele acelea. 

Halagian venea în vestiar și ne spunea: «Avem deja un punct dat de Federație, trebuie să-l menținem și să încercăm să dăm gol». Peste ani se dovedește că atunci când ai o apărare bună și o siguranță și nu primești gol... Ce să mai zicem, avea dreptate! 



- Liviu Ciobotariu, antrenor FC Voluntari

Ciobotariu: „Mergeam pe stradă cu mașina și mă opreau oameni cu mitraliere”

Liviu Ciobotariu a fost selecționerul naționalei Libanului și dezvăluie momentele dificile de acolo, rememorează cum a fost la un pas să fie dat afară de la Al-Faisaly după un meci cu Loți Boloni și analizează naționala noastră și venirea lui Edi Iordănescu.

- La Al-Faisaly ai stat doar un sezon, nu?

- Atunci era o performanță să rămâi un sezon la o echipă ca antrenor! Acum nu știu cum mai e situația. Șeicii sunt mai nervoși ca la noi. Acolo aveai trei meciuri, două cartonașe galbene și apoi roșu. Îți plăteau banii pe contract sau clauza din contract, îți dădeau biletele de avion și la revedere! 

Am avut și șansă pentru că și eu am avut două cartonașe galbene. În al treilea meci dădeam de nea Loți Boloni, am câștigat 2-1 și n-am mai fost dat afară. Acolo, cine pierde pleacă! A fost destul de greu să mă acomodez, însă trebuie să recunosc că financiar a fost foarte bine pentru mine.

- Lasă că ți-a prins bine contractul ăsta, nu doar financiar.

- Dacă eram în România, mi-era greu să trec peste momentul Tg. Mureș. Așa, acolo m-am detașat. Am mers într-o altă lume. Clar că la început mi-a fost foarte greu pentru că sunt diferiți de noi, ca joc, ca mentalitate. Am avut șansă că am avut un stagiu de pregătire în Turcia, unde m-am acomodat cu ei. Am făcut un sezon bun pentru ce-și doreau ei.

Liviu Ciobotariu: „Stăteam zece ore pe zi ca să învăț totul despre jucători”

- Apoi s-a întâmplat să preiei naționala Libanului!

- A fost o experiență frumoasă, deși total neașteptată. În momentul când fac o alegere, consider că e o nouă provocare și merg. M-am interesat înainte despre ce se întâmpla acolo.

- Dar nu erai la Botoșani antrenor?

- Ba da. Și nu prea voiam să plec. Mai aveam un an de contract și aveam și o clauză, trebuia să plătesc ca să mă eliberez. După un joc pe care l-am câștigat cu Dinamo 2-1, m-a sunat managerul din zona Golfului și m-a întrebat dacă mă interesează echipa națională a Libanului. A fost o provocare!

- Ai plecat în necunoscut practic.

- În Liban, la început a trebuit să muncesc două luni de dimineață până seară la Federație. Ajungeam la 7:30 și plecam la 17:30. A trebuit să învăț jucătorii, nu cunoșteam multe. Mi-am făcut temele, am fost preocupat. A fost o experiență plăcută, dar și utilă. După două luni, toată media a rămas surprinsă de modul în care am vorbeam despre jucători. Aveam pe listă 40 de nume și știam cam tot despre ei.

Liviu Ciobotariu: „La frizerii, oamenii aveau pistoale la spate!”

- Ai făcut și schimbări? Ți-ai impus punctele tale de vedere rapid?

- Am fost abil, am schimbat sistemul de joc, înainte era 5-4-1, iar eu mi-am propus 4-3-3. Am și fost la o Cupă cu șapte, opt echipe din zonă, unde echipa a avut o exprimare foarte bună. Am bătut inclusiv Siria, pe care n-o bătuseră niciodată. Le-a plăcut filosofia mea și în meciurile oficiale am avut rezultate bune. Am stat un an acolo.

- De ce doar atât?

- Problema cea mai mare a fost că țara, în momentul ăla, avea dificultăți economice.

- Bine, acolo erau și alte probleme... 

- Au fost și atentate, am prins inclusiv Revoluția! Mergeam pe stradă cu mașina și mă opreau oameni cu mitraliere, soldați. Mergeam la frizerii și vedeam pistoalele la spatele oamenilor. M-am obișnuit, am trăit și momentele alea. Dar nu mi-a fost niciodată frică, m-am simțit foarte respectat acolo.

- De echipa noastră națională ce spui?

- Din punctul meu de vedere, Edi Iordănescu este un antrenor foarte bine pregătit, se vede! Și un antrenor care ne dă speranțe. Mie, unuia, îmi dă speranțe că poate să realizeze ceva.

În ultima perioadă n-am avut rezultate, iar aria de selecție este de 50 de jucători. Nu are ce să vină în plus! Noi am arătat bine și în unele meciuri ale lui Rădoi. Mi-a plăcut filosofia lui, jucând totul pe atac, dar, din păcate, n-am avut rezultate. 



- Liviu Ciobotariu

Liviu Ciobotariu: „Să ne obișnuim cu ideea că nu mai avem fotbaliști la cluburi mari”

- Tu-l voiai pe Boloni, mai ales că ți-a fost antrenor?

- Ladislau Boloni avea o experiență fantastică. Eu am lucrat cu el la echipa națională și are o experiență fantastică acest om, vede fotbalul foarte bine! Acum, rămâne de văzut dacă Federația a ales cea mai bună variantă cu numirea lui Edi! Eu îmi doresc să fie așa. Dar cu Boloni aveam șanse mari să ne calificăm din punctul meu de vedere. Oricum, și Edi îmi place ca antrenor!

- Să vedem acum dacă face și rezultate, că e cam greu.

- Este adevărat, poate ar trebui să ne obișnuim cu ideea că nu mai avem fotbaliști care joacă la cluburi importante în Europa. Aduceți-vă aminte de Generația de Aur, când veneau avioanele și coborau la Otopeni... Veneau de la Chelsea, Real Madrid, Barcelona, Betis Sevilla...

- La Voluntari nu prea ai oameni la lotul național.

- Îmi doresc să am jucători la echipa națională și cred că sunt unii care pot fi luați în vizor. Tamaș a făcut un sezon fantastic! Ion Gheorghe este un jucător tânăr de perspectivă, care a fost la Olimpiadă cu Mirel Rădoi. La naționala Moldovei îi am pe Vadim Rață și pe Igor Armaș.

Citește mai multe știri din Liga 1:

• Fostul antrenor al lui Gaz Metan, despre problemele financiare de la Mediaș: „Am așteptat 5 luni să iau primul salariu”

• Doi jucători „evadați” de la Gaz Metan semnează cu CS Mioveni!