Bazaconia cu Zouma, proaspătul „cel mai urât om după Hitler”, mi-a adus aminte de bunul simț cu care Radu Cosașu descria în anii ’70 viața privată și filmată a vedetelor.
Îi citeam tabletele, în autobuz, la școală - pe unde apucam să deschid, legal sau clandestin, România Literară. De fiecare dată, rămâneam convins că lumea era un loc plin de excentrici fertili, un serai liber în care Ingrid Bergman, Jacques Anquetil, Gilbert Becaud și Helenio Herrera își vehiculau talentul și maniile. Numai proștii și fanaticii nu-și găseau locul în cronica lui Cosașu. Ce vremuri!
Astăzi, suntem la mâna satrapilor etici, mari colecționari de sfinți rigizi. Am ajuns la capătul rezervei de umor a omului reeducat de ideologi. Un fotbalist care se joacă acasă cu pisica și încalcă regulamentul general ce ne reglează viața și pedepsește orice e decretat „inacceptabil”.
Kurt Zouma (foto: Imago)Zouma și pisica lui, ușor pasată cu latul: noua apocalipsă! Crucificatul Zouma e un dușman al umanității. Iar West Ham e baza care a adăpostit un adept al felinocidului, fără să fi sesizat la timp paznicii de la care luăm lumină și îndrumări doctrinare în relația cu pisicile.
La început, când știrea a furat prima pagină a ziarelor, am crezut că numitul Kurt Zouma și-a tăiat pisica în două bucați (egale) după ce i-a comunicat că pune în aplicare sentința fixată de un complet de trei, selectat din board-ul clubului West Ham. După ce am văzut înregistrarea, am ajuns la concluzia că trăim într-o lume penibilă care insistă să facă din toți o turmă de procurori cu amănuntul.
Crima lui Zouma e o banalitate microscopică, odinioară la îndemâna oricărui țânc. Între timp, am devenit însă cum nu se poate mai responsabili. Crimele se înmulțesc, iar victimele foiesc la tot pasul, pornind din bucătăria în care a fost filmat Zouma. Pisica lui Zouma e neagră, iar ceasul lui e rău printr-o decizie de sus.
{{text}}