Momente tensionate pentru un antrenor român în străinătate: „Mergeam pe stradă cu mașina și mă opreau oameni cu mitraliere”

Liviu Ciobotariu a fost selecționerul naționalei Libanului și dezvăluie momentele dificile trăite acolo. Aflat la Beirut, tehnicianul a prins inclusiv zilele când protestatarii s-au adunat în capitala Libanului pentru a cere demisia Guvernului – instalat în ianuarie 2020 – din cauza felului în care era gestionată criza economică

• Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.

- Ciobi, s-a întâmplat să preiei chiar și naționala Libanului!
- A fost o experiență frumoasă, deși nu m-am așteptat! În momentul când fac o alegere, consider că e o nouă provocare și merg. M-am interesat înainte despre ce se întâmpla acolo.

- Dar nu erai la Botoșani antrenor?
- Ba da. Și nu prea voiam să plec. Mai aveam un an de contract și aveam și o clauză prin care trebuia să plătesc. După un joc pe care l-am câștigat cu Dinamo 2-1, m-a sunat managerul din zona Golfului și m-a întrebat dacă mă interesează echipa națională a Libanului. A fost o provocare! Îi mulțumesc domnului Iftime, pe care-l respect și apreciez.

- Ai plecat în necunoscut practic.
- În Liban, la început mi-au trebuit două luni de dimineață până seară la Federație. Ajungeam la 7:30 și plecam la 17:30. A trebuit să învăț jucătorii, nu cunoșteam multe. Mi-am făcut temele, am fost preocupat. A fost o experiență plăcută, dar și utilă. După două luni, când am început să cunosc jucătorii, toată media a rămas surprinsă de modul în care am discutat și vorbeam despre jucători. Aveam pe listă 40 de jucători și am vorbit despre ei.

Liviu Ciobotariu: „La frizerii, oamenii aveau pistoale!”

- Ai făcut și schimbări? Ți-ai impus punctele tale de vedere rapid?
- Am fost abil, am schimbat sistemul de joc, înainte era 5-4-1, iar eu mi-am propus 4-3-3. Am și fost la o Cupă cu șapte, opt echipe din zonă, unde echipa a avut o exprimare foarte bună. Am bătut inclusiv Siria, pe care n-o bătuseră niciodată. Le-a plăcut filosofia mea și în meciurile oficiale am avut rezultate bune. Am stat un an acolo.

- De ce doar atât?
- Problema cea mai mare a fost că țara, în momentul ăla, avea dificultăți cu economia.

- Bine, acolo erau și alte probleme...
- Au fost și atentate, am prins inclusiv Revoluția! Mergeam pe stradă cu mașina și mă opreau oameni cu mitraliere, soldați. Străzile erau pline cu cauciucuri puse... Am trăit și momentele alea, dar nu mi-a fost niciodată frică. Am fost foarte respectat acolo. 

Nu spun că mergeam la frizerii și vedeam pistoalele la spatele oamenilor. M-am obișnuit cu ei, chiar nu erau periculoși!

Citește și alte articole: