„Să nu uiți, Darie!”, din romanul excepțional al lui Zaharia Stancu, se potrivește mănușă pentru greii din fotbalul românesc, adică la acel profund îndemn putem pune Gino, de exemplu, sau treceți pe cine vreți voi.
Pe lângă faptul că e mai ușor să stăm în birourile care administrează fotbalul românesc și să ne credem experți în politica externă, mie mi se pare incredibilă pasivitatea cu care este tratată în această perioadă situația critică din Liga 1. Este exact ca foametea din romanul răscolitor al lui Zaharia Stancu, Desculț, dar cine e Darie?
Foamete, dar nimeni nu e de vină
Academica Clinceni, Gaz Metan Mediaș și Dinamo ne oferă imaginea de ansamblu a celui mai sărac fotbal din Uniunea Europeană, posibil pe o linie ușor egală cu cel din Bulgaria. Discuțiile cu oamenii care au trecut sau încă sunt legați de cele 3 cluburi sunt demne povestiri despre sărăcie, despre bătaie de joc, despre cum să ne mințim unii pe alții.
Și, totuși, nimeni nu-și asumă vina, absolut nimeni. Dacă bați la LPF, acolo ți se spune că nu e treaba Ligii, citez de pe contul de facebook al lui Justin Ștefan:
“Să căutăm vinovați la Ligă sau la Federația de Fotbal pentru lipsa resurselor financiare cu care se confruntă anumite cluburi de fotbal este o greșeală. De fapt, căutarea vinovaților este o greșeală. Trebuie să identificăm cauzele care au generat lipsa de resurse și să vedem ce soluții putem găsi în viitor pentru a nu mai ajunge în astfel de situații”
Domnule Ștefan, dar dumneavoastră de ce sunteți acolo? Ne puteți spune și nouă ce face Liga Profesionistă de Fotbal, în afara transferului de bani din drepturi TV, pentru Liga I? Concret, nu abureală de politician!
Cumva, sistemul vechi, preluat după 1990, cu termenul de politically correct, i-a învățat pe acești erudiți ai fotbalului românesc că nu există vinovați, ci doar niște cauze.
Ne-ați spart, domnule Ștefan, ne-ați zis-o fix ca proprietarul care și-a scos casa la vânzare, iar când l-a întrebat un posibil cumpărător unde se afla casa, omul i-a răspuns: „În curte!”. Din 16 echipe, 2 sunt aproape desființate, deși mai e mult până la vară, iar a treia, Dinamo, refuză foametea cu covrigi și apă plată.
2-8, 1-6, 0-6, să nu uiți, Darie!
Mă uitam la sărmanii de la Clinceni și mi-am adus aminte că acum câțiva ani, prin Liga 2, Șoimii Pâncota au venit să joace cu liderul Juventus Colentina, desființată și ea între timp. Pâncota a venit cu un autocar din anii 50 și cu niște copii nevinovați.
La pauză era 8-0 pentru Juventus, care avea să și promoveze în acel an, iar în vestiarul Pâncotei, tinerii jucători practicau alt sport. Se rupeau cu bătaia. Urlete, înjurături de răscoală, pumni, sticle aruncate. Au revenit pe teren și au încheiat meciul, 0-18, iar observatorul meciului, regretatul Ioniță, fost arbitru, îmi spune:
„Așa ceva n-ai să vezi la Liga 1!”. Nu acum, ci peste 2-3 ani. Cel mai trist este că nimeni nu răspunde, sunt peste 100 de echipe desființate în ultimii 10 ani, campioane cu prezențe în Liga Campionilor, chiar, dar noi avem tupeul să ne mândrim că murim de foame, la propriu.
Săptămâna trecută am văzut Turkgucu Munchen cu Mannheim, liga a III-a germană, 0-0, super fotbal pe lângă remizele inodore de la noi, și mi-am dat seama că noi chiar murim de foame și că fotbalul nostru e îngropat.
Apropo, ca de final, pe site-ul FRF văd așa: la U16, băieți, ne-a bătut Cipru, fără comentarii, iar la U18, echipa feminină a pierdut cu 8-0 în fața Ungariei. Dar noi dezvoltăm fotbalul, cu aceleași minciuni electorale cu care avem și autostrăzi suspendate, Jocuri Olimpice de iarnă în Bărăgan, dar îi mai pasă cuiva? Suntem desculți și nu ne mai doare, e și asta o realizare!
{{text}}