Edi Iordănescu este noul selecționer al echipei naționale a României, fiind numit în funcție pe 25 ianuarie. Invitat la „Prietenii lui Ovidiu” acesta a vorbit deschis despre cum și-a neglijat familia în toți acești ani în care a fost antrenor la Pandurii, FCSB sau CFR Cluj, dar și care sunt discuțiile pe care le are cu tatăl său, Anghel Iordănescu.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Familia a fost mereu alături de tine?
- Mi-am neglijat și nedreptățit în foarte multe momente familia. Am pus-o mereu în plan secund și am nedreptățit-o, dar cu toate astea ea m-a susținut. Le sunt recunoscător celor dragi, au fost punctul meu de referință, de regenerare emoțională.
- Ce înseamnă familia pentru tine?
- Soția mea și trei copii, trei băieți. Eu nu am fost la botezul băiatului meu cel mare pentru că am semnat cu Steaua în 2010 și era un joc de cupe europene. Deci, spre rușinea mea, nu am fost la botezul lui din cauza fotbalului! N-am fost prezent la nunta fratelui meu, n-am fost prezent la cununia surorii mele și la foarte multe onomastici. Am sacrificat totul pentru fotbal.
- Fotbalul aduce satisfacții, dar are și multe sacrificii.
- Puțină lume știe lucrurile astea!
- Edi, spune-mi dacă a fost un avantaj sau un handicap că ești băiatul lui Anghel Iordănescu!
- Prima perioadă am fost foarte contestat și pus la îndoială, chiar monitorizat și analizat cu o unitate de măsură ce nu o vedeam firească. În timp, mi-am consolidat o anumită poziție, un statut și-am câștigat teren. Am câștigat niște lucruri. Nu-mi place să vorbesc despre mine, dar sunt antrenorul din România care a intrat în play-off cu patru echipe diferite, iar FCSB era a cincea. Am câștigat teren și am reușit să separ lucrurile. Sunt de fel pozitiv, echilibrat, obiectiv și sunt un mare critic, poate cel mai mare!, al activității mele. Am încercat să văd partea plină a paharului și să mă folosesc de lucrurile care-mi puteau fi de folos.
- Generalul te mai sună, te mai ceartă?
- Tot timpul a fost foarte critic, foarte rar am auzit o observație pozitivă, chiar dacă știam că mă susține și-mi este alături necondiționat. Dar în 99% din cazuri a fost critic chiar dacă era un rezultat pozitiv. El a găsit tot timpul lucrurile negative să le scoată în față, de foarte multe ori avea și argumente! Bine, m-a criticat el după ce-am bătut-o pe FCSB la Mediaș cu 4-0! După meci, când mă așteptam să înceapă cu felicitările, el a început cu criticile. Că s-a relaxat prea mult echipa!
- Vorbiți des?
- Foarte des, chiar dacă avem și opinii diferite, dar de fiecare dată am luat cu lucrurile constructive.
- Tatăl tău era cunoscut ca fiind...
- Acum a fost prima dată când m-a trădat! De fiecare dată când am avut o ofertă și l-am abordat, tot timpul l-am simțit obiectiv, dar de partea mea. Acum, când l-am sunat privind echipa națională, s-a plasat de partea cealaltă a baricadei. În sensul în care mi-a zis să las aroganța, să nu fiu rigid și să mă duc să discut cu toată convingerea, că e vorba de echipa națională!
{{text}}