Vedeta lui PSG și a naționalei franceze propune altă imagine a fotbalistului. Nu doar dând pe afară de talent, ci implicat în lumea în care trăiește, educat, natural
Amintește de Pele. Nu seamănă nici cu Leo, făbricuța argentiană de driblinguri, nici cu CR7, reactorul nuclear portughez care doarme afazic. E clar că personajul despre care vorbim nu are nimic din ei, iar acum, când cei doi își trăiesc amurgul carierei, devine limpede că succesorul este omul care pare reîncarnarea Pele.
Lumea de după tirania messiano-ronaldiană
Anii următori ai fotbalului ar trebui să fie anii Mbappe. Într-un fel, sunt deja, dar poate că nu ne dăm seama. După mai bine de un deceniu de tiranie messiano-ronaldiană, e timpul pentru altceva. Fotbalul trebuie extras din clișee și merită să își recâștige prospețimea originară.
Asta ar fi misiunea omului-explozie născut acum 23 de ani la Paris din tată camerunez și mamă algeriană de origine berberă. Kylian este în mod natural un reprezentant al diversității etnice și un produs premium al melanjului cultural.
Secunde de frumusețe
Să privim deocamdată spre dimensiunea fotbalistică a primului om care după o jumătate de secol amintește de Edson Arantes do Nascimento. Adică Pele. Am împărtășit încă de acum vreo doi ani impresia asta cu scriitorul Radu Cosașu, depozitar al unui întreg tezaur de amintiri sportive.
Era acolo bucurie de microbiști vechi să descoperim împreună că puritatea mișcării lui Pele poate fi rescrisă de Mbappe. Totul măsurat în secunde de frumusețe. Nimic prefabricat, totul natural. Demarcare, preluare, viteză, dribling, privire spre portarul-victimă. Totul parcă fără efort. Celebrare scurtă. Atitudine dominatoare, de puști și un pic obraznic.
Succesorul cu acte
Chiar și statistica îi pune alături pe Pele și pe Mbappe. După Pele în ‘58, Kylian era al doilea adolescent din istoria fotbalului care reușea să înscrie de două ori într-un meci la un Mondial - 4-3 pentru Franța în "optimi" cu Argentina.
Cu golul înscris în poarta Croației, Mbappe devenea al doilea cel mai tânăr marcator dintr-o finală de Cupă Mondială. Pele în 1958, la 17 ani și jumătate, contra Suediei, Mbappe, la 19 ani, în 2018, pentru încă un triumf al Franței.
60 de ani distanță între două momente de răscruce ale fotbalului. Dar noi eram ocupați să ținem scorul la Baloane de Aur al lui Leo și Cristiano.
La vremea respectivă Pele i-a complimentat performanța, "bun venit în club!". Mbappe a răspuns într-un fel care ne avertiza că personalitatea lui nu se termină la marginea terenului. "Este flatant să fiu al doilea după Pele care reușește așa ceva, dar să punem lucrurile în contex. Pele este din altă categorie."
Idei în limbi diferite
De atunci, Mbappe a continuat să joace fotbal și să vorbească. De regulă, în franceză, dar când este nevoie și în engleză și spaniolă. Fluent și cu accent foarte bun în ambele.
După ce a bătut Realul, le-a spus spaniolilor în spaniolă că nu se grăbește să semneze cu Real Madrid. Mai important decât că este poliglot, Mbappe contrazice cu fiecare apariție proiecția standard a fotbalistului sărăcuț cu duhul și prizonier al universalei limbi de lemn.
Condamnarea la ignoranță
L-am urmărit pe Mbappe pe canale franceze vorbind nu despre șut-gol, ci aplicat despre integrarea tinerilor în societate. Firesc, cu un vocabular adecvat. Am văzut mereu un om care știe pe ce lume trăiește, interesat să cunoască, să ajute, să participe.
Cât de tare diferă imaginea asta a lui Mbappe față de condiția jucătorului român condamnat la ignoranță nu doar de o suficiență personală, ci de însăși lumea căreia îi aparține, aceea a fotbalului. Și, nu o dată, chiar de propria familie.
Ce mai știm de Mbappe-ul nostru?
Sper să vină totuși ziua în care un tânăr fotbalist român va mărturisi că îl ia drept model pe Mbappe. Ar fi un început pentru însănătoșire. Apropo de modele. Încă așteptăm să aflăm cum e cu permisul ăla de conducere emis în Ucraina al lui Florinel Coman. Florinel, Mbappe-ul lui Gigi. Diminutive care ne definesc.
{{text}}