Dar care este acela? Fără antrenor, dubla câștigătoare de Grand Slam pare o jucătoare anonimă. Mai rău, și resemnată
Dăm timpul înapoi cu 5 ani, scrisul permite această călătorie. Beijing, 8 octombrie 2017, ziua finalei turneului feminin WTA. Simona Halep o întâlnește pe Caroline Garcia. Meciul este câștigat în mod surprinzător de franțuzoaică, dar Simona sărbătorește.
Prezența în ultimul act al China Open îi asigurase poziția de lider WTA. Simona Halep ajungea pentru prima dată numărul 1 mondial, iar la festivitatea de premiere organizatorii îi ofereau în afara obsedantei farfurii cuvenite finalistei un "1" simbolic din flori. Mare cât Simona.
Jucătoarea noastră avea să rămână acolo, pe primul loc, timp de 64 de săptămâni.
Tăietură până la os
Înapoi în prezent. Unde găsim altă lume. 21 februarie 2022, Doha. Simona cedează în primul tur în fața aceleiași Caroline Garcia, 6-4, 6-3. Este doar a doua victorie a franțuzoaicei dintr-un total de 9 întâlniri. Atunci, la Beijing, și acum, la Doha.
Înfrângerea de acum doare ca o tăietură până la os. Simona a căzut până pe poziția 27 a ierarhiei WTA și încă mai important jocul oscilează între mulțumitor și lungi pasaje de depresie sportivă. Sau poate că nu numai.
Propriul stăpân
În urmă cu doar câteva zile, Simona a făcut semifinală la Dubai, unde a fost bătută de coșmarul Ostapenko. Un rezultat bun în abstract, însă cu multe puncte pierdute. Câștigase turneul în 2020, iar acum a venit decontul.
Imediat după Melbourne, Simona își concediase echipa tehnică (în care mărturisea că are mare încredere la plecarea spre Australia!?), pe Adrian Marcu și Daniel Dobre, luând decizia să devină propriul antrenor. Să se evalueze singură, să ia numai ea deciziile. Să fie propriul stăpân. Jucătoare, antrenoare, manager, agent. Consultant financiar.
A studiat-o pe Garcia?
O opțiune tentantă. Deocamdată și falimentară. Fire voluntară, Simona a ignorat că rolul antrenorului nu este acela de aplaudac sau de bonă condamnată să se supună capriciilor ei. Ambițioasă, trăsătură care a dus-o și spre marile succese, a renunțat la rolul de elevă.
Ipostază care oricum nu i se potrivea, ea fiind genul care învață din mers și se bazează pe ce prinde la oră, nu pe studiul individual. Nu merge, e clar. Credeți că Simona și-a analizat adversara pe care a făcut-o să arate de Top 10, nu de locul 73? Că a văzut ultimele ei partide, că a apelat la statistici, disecându-i calitățile, dar și slăbiciunile?
Exemplul Federer
Acesta-i rolul unui antrenor, nu să te învețe la 30 de ani să lovești mingea. Deși până și un maestru ca Federer și-a îmbunătățit jocul de serviciu-voleu la "bătrânețe", după o colaborare cu Stefan Edberg. Plasat în exterior, antrenorul vede mai limpede decât tine pe teren. Uneori te echilibrează emoțional. Căci nu poți fi și psiholog, și pacient.
De unde resemnarea?
Riscant de spus ce urmează. Nu m-aș grăbi să anticipez sfârșitul, miroase a melodramă. Cred că Simona are încă resurse să revină. Îngrijorător este faptul că în fața Jelenei Ostapenko și a Carolinei Garcia a afișat nu doar o vulnerabilitate fizică, ci și o atitudine defetistă, vecină cu resemnarea.
Am înțeles că nu mai vrea dădace în preajmă, însă știe cât, cum și când trebuie să se antreneze? Este și măritișul un factor perturbator?
O să vină ziua aia!
Răspunsuri vor veni la turneele de Indian Wells, Miami și Charleston. De-abia întoarsă în patrie de la Doha, Simona ne-a anunțat că "o să apară un antrenor pentru că este greu la acest nivel să fii singură".
Și a adăugat: "Nu trebuie să așteptați, nu e un lucru vital. O să vină ziua în care îmi iau antrenor, vreau să-l aleg pe feeling."
Capcana mesajelor motivaționale
Nu așteptăm nimic, iar pentru noi chiar nu e vital ca ea să-și găsească antrenor. Ne-am bucurat când a câștigat, ne-am întristat la înfrângeri. Cam ăsta e universul oricărui suporter. Mi se pare totuși că "analiza" meciului cu Garcia este cam superficială. "Am jucat destul de slab, nu am simțit prea bine mingea pentru că a fost un vânt puternic, dar și ea a fost foarte agresivă".
Asta la pachet cu mesajul "motivațional" postat pe Instagram, "Nu uita, pierzi doar când încetezi să încerci". Cu hastag "Mâine e o nouă zi".
Nu știu alții cum sunt, însă eu nu mă dau în vânt după chestiuțele astea. Posibil să greșesc grav.
{{text}}