A-ți da viața pe teren. La propriu

Asta se întâmplă pe la ei. Pe la noi, cocktailurile de petarde și fumigene sunt articole ale “coregrafiilor” și ale bucuriei suporterilor. E și asta o formă prin care spunem că nu prea ne pasă

Drama îndeamnă la melodramă. De fapt, nu este dramă, este o tragedie. Iar în fața tragediei trebuie să fim reținuți. Solidari cu acei oameni, dar fără efuziuni lacrimogene. Plâng ei destul și pentru noi. Plâng, luptă și mor. Vitali Sapilo, un băiat de 21 de ani, fost fotbalist la Karpati Lvov, ajuns comandant de tanc, a murit apărându-și orașul. Orașul încă se numește Kiev și încă rezistă.

Cei care duc sportul pe Marte

Lumea sportului a reacționat în fața agresiunii Rusiei în Ucraina. Nu toată și nu de la început. Înalți oficiali de pe la Nyon și Zurich au încercat să izoleze fotbalul de lumea reală. Apoi, au dat-o la întors, acoperindu-se și mai tare de ridicol. Sunt aceleași personaje care exportă Campionate Mondiale în țări unde clima este mai rea decât pe Marte și se înfrățesc cu indivizi pentru care nu există cămăși de forță sigure.

Deșteptarea miliardarilor?

Lumea sportului, pe care am suspectat-o adesea și cu temei că este o altă lume, a renunțat măcar pentru o perioadă la aroganța bogăției, a egoismului și a apetitului pentru excentricități. 

Milionarii și miliardarii din Premier League, răzgâiații baschetului nord-american și ai Formulei 1 s-au trezit că oaza lor fermecată poate fi înghițită de deșert într-o zi nu foarte îndepărtată. Ar fi nemaipomenit dacă vor fi înțeles că sunt asemenea oamenilor pe care istoria i-a plasat într-un loc unde a-ți da viața pe teren are un sens propriu.

Altă pâine, fără circ

Plus suferința celor de acolo. Plus curajul. Curajul ca gest cotidian, nu ca butaforie de film. Sigur că afișarea mesajelor antirăzboi la marile evenimente sportive ne emoționează, dar nu va opri tancurile rusești. Cele 5 minute întârziere cu care încep acum meciurile din Serie A au o simbolistică aproape metafizică, dar nu vor elimina efectele rachetelor termobarice. Și da, este posibil ca toate gesturile de acum să aibă și ceva mecanic în ele, așa cum s-a întâmplat de la un punct încolo cu mișcarea BLM, Black Lives Metter.

Contează însă că s-a mișcat ceva și în sport, chiar cu prețul unei nenorociri. Spațiu tradițional al privilegiaților și al exceptaților, lumea arenelor sportive poate redeveni și altceva decât amfiteatrul unde plebeii primesc pâine și circ.

Guvernul rapidist în exil

Cum e pe la noi? Păi, de exemplu, mi s-a părut că la derby-ul Rapid-Dinamo 1-1 publicul era preocupat puțin spre deloc de războiul din Ucraina. Lumea venise acolo tocmai ca să mai uite de război. Na, ce să le zici? 

Plasată între înțelepciune brâncușiană și spirit pirotehnic, frumoasa galerie a Rapidului a așteptat repriza secundă pentru a arde gazonul și picioarele lui Patriche cu petarde. Doar oaspeți de această dată, răspunsul dinamoviștilor s-a situat în zona consacrată, a trimiterilor rasiale.

La tribuna oficială, camerele TV au insistat pe imaginea unui Marius Șumudică flancat de doi domni reprezentând guvernul în exil al suporterilor giuleșteni nemulțumiți de regimul Daniel Niculae. Ăla război!