Pe 28 februarie 1979, Mircea Lucescu (78 de ani) își începea formidabila carieră de antrenor, care s-a încheiat vineri, 3 noiembrie 2023, după meciul Dinamo Kiev - Șahtior Donețk 0-1. „Il Luce” avea atunci numai 33 de ani, încă juca la Corvinul, iar în acea iarnă fusese instalat „principal” al hunedorenilor în locul lui Ilie Savu.
- În februarie 2022, Gazeta Sporturilor publica un remember spectaculos al primului meci din cariera de antrenor a lui Mircea Lucescu
- Astăzi, „Il Luce” a transmis că se retrage din fotbal, la 44 ani, 8 luni, 6 zile de la debut.
Primul meci a fost unul de Cupă, în „16-imi”, cu divizionara secundă Metalul București. Deși porneau favoriți, ardelenii au pierdut, 1-3, după 120 de minute.
36 de trofeea obținut Il Luce, în 4 țări: 9 titluri de campion, 8 Supercupe și 7 Cupe ale Ucrainei, 3 Cupe ale României, 2 titluri de campion în România, 2 titluri de campion în Turcia, 1 Supercupă a Europei, 1 Supercupă a României, 1 Supercupă a Rusiei, 1 Cupă UEFA, 1 Cupă Anglo-Italiană
Ghinionul lui Lucescu a purtat numele lui Ion Ion, mijlocașul pe care Steaua îl împrumutase la Metalul chiar cu câteva săptămâni mai devreme. Ion Ion a marcat o „dublă” după o evoluție extraordinară, determinându-l pe Ioan Chirilă să facă risipă de laude în cronica partidei.
Ion Ion în Steaua - Rapid (foto: arhiva GSP)41este locul ocupat de Lucescu în Top 50 antrenori all time, alcătuit de France Football în 2019. Primii 3 în acea ierarhie au fost Rinus Michels, Alex Ferguson și Arrigo Sacchi
La 44 de ani de la respectivul duel, cel care a jucat câte 6 sezoane atât la Steaua ('72-'78), cât și la Rapid ('79-'85) are totul proaspăt în memorie. A aflat abia acum că i-a stricat debutul lui Mircea Lucescu și glumește că „botezul pe care i l-am făcut atunci se pare că i-a prins bine, din moment ce încă antrenează. Și la ce nivel!”.
2008-2009e sezonul în urma căruia Lucescu a primit trofeul „Alf Ramsey” după ce a fost desemnat „Antrenorul european al anului”. În mai 2009, a câștigat cu Șahtior ultima ediție a Cupei UEFA, 2-1 în finala cu Werder Bremen
Ion Ion, MVP la debutul lui Mircea Lucescu în antrenorat: „Am prins o zi mare, m-am distrat”
- Domnule Ion Ion, vă mai amintiți ce făceați în februarie 1979?
- Februarie '79? Nu prea bine. Avusesem niște dispute cu cei de la Steaua, unde jucam și nu prea, și m-au împrumutat la Metalul.
- Iar primul joc a fost...?
- În Cupă cumva? Cu Corvinul?
- Exact, 3-1! Dumneavoastră ați înscris două goluri.
- Daaa, cum să uit?! Am prins o zi mare de tot, m-am distrat pe teren.
- N-ați avut milă de Mircea Lucescu, aflat la debut în cariera de tehnician!
- Serios? Ăla a fost primul lui meci ca antrenor? Nu m-am gândit niciodată.
Ion Ion: „Promovam, dacă nu ne fura Scorniceștiul!”
- Surpriză mare rezultatul final, nu?
- Da și nu. Corvinul avea jucători foarte buni, dar traversa o perioadă dificilă, în campionat era jos, la retrogradare. În plus, Metalul era o forță în „B”, în primele două-trei. Am terminat pe doi acel sezon. A promovat Scorniceștiul, însă numai după ce ne-au furat de ne-au îndoit la ei acasă.
- Dumneavoastră ați făcut un retur excelent, iar în vară ați semnat cu Rapid. De ce nu v-ați întors la Steaua?
- Pentru că giuleștenii m-au dorit cu adevărat. În vara lui '79 s-a implicat Adrian Păunescu la Rapid, sătul să vadă că echipa lui de suflet nu reușește să promoveze. M-au pus primul pe lista de achiziții și m-au luat.
- Steaua n-a avut nimic de obiectat?
- Mi-au zis că eu decid, ei nu se bagă. M-au trimis tot împrumut în Grant.
- Și ați rămas 6 ani!
- Da, 6 ani cu de toate. Și bune, și rele. Parcă mai multe bune.
Ion Ion a luat primă „un salariu de director”
- Revenind la succesul cu Corvinul, vreo amintire deosebită de la acea partidă?
- Țin minte și acum că, a doua zi după victorie, am fost anunțat să trec pe la fabrică, să-l caut pe Gică Buruc. Nea Gică era „erou al muncii socialiste”, nici vântul nu bătea pe la uzină fără știrea lui. Când m-a văzut, m-a luat în brațe, m-a pupat și mi-a zis: „De când mă știu, n-am văzut la Metalul un fotbalist mai bun decât tine! Uite o «atenție» din partea noastră”.
- Ce era „atenția”? Vreo primă?
- Da, 3.000 de lei! Erau bani la vremea aia, cam un salariu de director!
- Asta a fost prima pentru toți, la calificare?
- Nu, doar eu am primit. Ceva special pentru că și eu făcusem ceva special. (se amuză)
- În turul următor, Metalul n-a mai făcut mare lucru, 1-4 cu Steaua. Steaua care avea să și câștige trofeul în acea ediție.
- Așa este. Ca să glumim puțin, Metalul n-a avut nicio șansă pentru că n-am jucat eu.
Ion Ion, despre Mircea Lucescu: „Ăsta e drogul lui, nu poate trăi fără el”
- Care a fost motivul absenței?
- Nu m-au lăsat cei de la Steaua. S-au gândit că, cine știe?, poate le stric planurile... (râde). Am văzut meciul ăla din tribune, s-a jucat în Ghencea.
- Nu puteați intra fără aprobarea lor?
- Păi, așa cum v-am zis, eram împrumutat de ei la Metalul. Aveam în continuare grad, eram locotenent major, nu puteam să nu execut ordinul, nu?
- La final, un gând pentru Mircea Lucescu, la 43 de ani de la debutul pe bancă?
- Dacă l-am supărat atunci, îl rog să mă ierte! (se amuză) Acum, serios vorbind, e uluitor că încă mai antrenează. Chiar mă uitam zilele astea, nici războiul nu-l sperie, n-ar fi vrut să plece de la Kiev... Ăsta e drogul lui, fotbalul, nu poate trăi altfel! Să-i dea Dumnezeu sănătate, să țină steagul sus măcar până la 80 de ani!
S-a ajutat cu un gol
La 3 zile după eșecul din Cupă, Mircea Lucescu și-a început cariera de „principal” și în Divizia A. A fost un 2-0 cu Poli Iași la care a contribuit, cu golul secund, chiar Il Luce!
foto: arhiva GSP5 trofee de „Antrenorul anului”a cucerit Il Luce în tradiționala Anchetă a Gazetei Sporturilor: 2004, 2010, 2012, 2014, 2021
În ciuda startului bun de retur, Corvinul avea să retrogradeze la finalul acelui campionat. A urcat în prima ligă imediat, în vara lui 1980, iar din toamna lui '81 a preluat în paralel și naționala.
Cariera de antrenor a lui Mircea Lucescu
- ianuarie 1979 - iunie 1983: Corvinul Hunedoara
- noiembrie 1981 - octombrie 1986: naționala României
- noiembrie 1985 - iunie 1990: Dinamo București
- iulie 1990 - martie 1991: Pisa (Italia)
- iulie 1991 - februarie 1995: Brescia (Italia)
- iulie 1995 - februarie 1996: Brescia (Italia)
- iulie 1996 - noiembrie 1996: Reggiana (Italia)
- iulie 1997 - noiembrie 1998: Rapid București
- decembrie 1998 - martie 1999: Inter Milano (Italia)
- aprilie 1999 - iunie 2000: Rapid București
- iulie 2000 - iunie 2002: Galatasaray Istanbul (Turcia)
- iulie 2002 - mai 2004: Beșiktaș Istanbul (Turcia)
- mai 2004 - mai 2016: Șahtior Donețk (Ucraina)
- iunie 2016 - mai 2017: Zenit Sankt Petersburg (Rusia)
- august 2017 - februarie 2019: naționala Turciei
- iulie 2020 - ?: Dinamo Kiev (Ucraina)
1 calificare la un turneu final, Euro '84,a obținut Lucescu în calitate de selecționer al României. În următoarea campanie a ratat dramatic calificarea la Mondialul din Mexic
După un amical cu Mecanică Fină în care am făcut show, Culae Lupescu a exclamat: «Ce caută un asemenea fotbalist în B?!». Nea Culae a avut un mare merit în transferul meu la Rapid.
Metalul din anii ăia ar fi tras la titlu acum în Liga 1! Eram mulți jucători buni și foarte buni, plus un antrenor excelent, Paul Popescu. Din păcate, azi puțini și-l mai amintesc.
Eu am fost stelist de mic, însă mereu am apreciat galeria Rapidului. Nu uit nici acum atmosfera senzațională în care jucam, indiferent că eram în «A», în «B» sau la un amical. Și la antrenamente se umplea peluza, aveam spectatori mai mulți decât vin azi la așa-zisele derby-uri.
- Ion Ion
28 februarie 1979. Cupa României 1978-1979, „16-imi” de finală
(foto: arhiva GSP)- Metalul București - Corvinul Hunedoara 3-1 (0-1, 1-1)
- Au marcat: I. Ion (60'), Prodan (114') / Nicșa (36')
- Metalul: Toma (106' Iordan) - Călărașiu, Marinescu, Sebe, Gane - Dumitrescu (46' Prodan), I. Ion, Giugiumică - Nica, Șumulanschi, Șt. Popa. Antrenori: Paul Popescu și Emil Floruț
- Corvinul: G. Ion - I. Bucur, Gălan, Merlă, I. Bogdan (74' Klein) - Lucescu, Petcu, Dumitriu IV, Economu - Nicșa, Văetuș (84' Gh. Georgescu). Antrenori: Mircea Lucescu și Remus Vlad
{{text}}