Ajutorul dat de FRF internaționalilor de la Dinamo Kiev și Șahtior a fost un gest frumos. Prezența președintelui la frontieră a fost însă complet gratuită
În aceste zile, tot ce e legat de Ucraina ne mișcă, ne emoționează, ne face să observăm că în ciuda înăspririi constante a vieții, mai avem prin interiorul nostru și sertare ascunse, unde ne depozitaserăm niște rezerve de sensibilitate.
Observăm că putem fi buni, că percepem suferința semenilor și altfel decât ca pe o știre căreia îi citești doar titlul și nu mai dai clic pe ea, intuindu-i conținutul.
Un gest emoționant
Știrea că FRF a trimis autocarul în Vama Albița e ceva care nu doar atrage atenția, ci și emoționează. 13 fotbaliști de origine sud-americană, fugind din calea războiului, au traversat Prutul venind dinspre Republica Moldova și au pătruns în România.
Autocarul FRF i-a așteptat la graniță, urmând să-i ducă, împreună cu familiile lor, în cantonamentul de la Mogoșoaia, de unde a doua zi au plecat spre zări fără arme, împușcături și rachete. Frumos, omenește, chiar tușant.
Nu neapărat pentru că în cauză și la necaz se află fotbaliști importanți, de origine latino-americană, cu cote de multe milioane de euro, ci în primul rând pentru că e vorba de niște oameni.
Autocarul cu tricolor
Ex-bistrițeanul Junior Moraes și ceilalți 12 au pătruns pe pământ românesc în noaptea de duminică pe luni, autocarul cu însemne tricolore așteptându-i cuminte în vamă, pregătit pentru drumul la Mogoșoaia. Unde le erau pregătite paturi primitoare, probabil și o masă caldă.
Asta înseamnă enorm pentru niște oameni hăituiți, care vreme de zeci de ceasuri și-au văzut viața amenințată în fiecare clipă. Argentinienii și brazilienii de la Dinamo Kiev și Șahtior nu vor uita probabil niciodată acea noapte și nu pot spune vreodată altceva decât MULȚUMIM, FRF! MULȚUMIM, ROMÂNIA!
Doar o față a știrii
Marea surpriză a imaginilor venite de la Albița e prezența lui Răzvan Burleanu în prim-planul cadrelor. E ceva să te afle crucea nopții la peste 300 de kilometri de casă, în frig, așteptând pe cineva care fuge de gloanțe.
Pe unii imaginile cu Burleanu în canadiană albastră întreținându-se cu Junior Moraes s-ar putea să-i înmoaie și mai mult, reliefându-le simțiri omenești noi și binefăcătoare ale președintelui FRF. Există această categorie de oameni care atunci când e vorba de emoție nu percep nimic altceva decât emoția. Nu văd dincolo de ea.
Grănicerul păcii
Pentru cei mai lucizi însă, această insolită prezență prezidențială nocturnă pe malul Prutului înseamnă și altceva. Acel altceva care l-a definit mereu pe Răzvan Burleanu. Dorința acestuia de a ieși mereu în evidență, de a fi întotdeauna cap de afiș, personaj principal al turturor întâmplărilor din jurul său.
Odată cu prezența sa în vamă știrea n-a mai fost că fotbaliștilor de la Kiev și Donețk li s-a facilitat de către FRF ajungerea în siguranță la București, ci că însuși președintele Burleanu i-a așteptat pe Junior Moraes și ceilalți la frontieră, ca un adevărat grănicer al păcii.
Și-a jucat propriul rol
S-ar putea să nu fie toată lumea de acord cu această a doua abordare prozaică, însă ea există, sare în ochi. Burleanu a făcut în noaptea de duminică spre luni un util și reconfortant exercițiu de imagine.
S-a scos în evidență pe sine într-un context în care subiectele propoziției erau alții. Jucând rolul grănicerului nocturn, Burleanu și-a jucat de fapt propriul rol, pe care îl etalează de aproape opt ani. Acela de actor de vodevil într-o operă cu subiect dintr-un gen liric-dramatic mult mai pretențios și mult mai grav.
Nu cu scop electoral, alegerile sunt deja câștigate, el concurând singur. Ci cu scop de lustruire a imaginii proprii pe seama unor oameni aflați la necaz. Ceea ce nu e tocmai frumos, pentru cine are capacitatea de a înțelege asta.
{{text}}