A uitat cu intenție!

A emoționat demersul FRF de a sări prompt, fără ezitare, în ajutorul celor loviți de urgia declanșată de Putin în Ucraina. 

Între altele, autocarul naționalei noastre a preluat duminică noapte 13 fotbaliști sud-americani de la granița cu Republica Moldova și i-a transportat, împreună cu familiile lor (42 de persoane), la hotelul federal de la Mogoșoaia. De unde au plecat a doua zi, via Otopeni, spre țările lor. Unul spre Uruguay, restul spre Brazilia, jucătorii provenind de la Șahtior Donețk (11) și de la Dinamo Kiev (2).

Nu m-a surprins faptul că Răzvan Burleanu a ținut să fie de față la intrarea în România a lui Junior Moraes, Vitinho, Marlon et Comp. Știindu-l pe șeful Federației dornic să iasă în față cu orice prilej, eram convins că nu va rata ocazia de a se fotografia cu fotbaliștii respectivi. De a mima rolul de gazdă primitoare. De a fi el piua întâi. Martie din post, cum se spune despre cineva care e nelipsit de unde poate obține un avantaj, un profit.

Spre deosebire de prietenul Alin Buzărin, care a scris în Gazeta de ieri că "Prezența președintelui la frontieră a fost complet gratuită!", m-am străduit să-l înțeleg pe RB. În fond, pe oameni îi iei cum sunt, cu calitățile și cu defectele lor.

Ca atare, nu i-aș reproșa lui Burleanu că s-a dus la Albița. Deși am auzit că a mers acolo la sugestia UEFA, chiar la indicația venită de la Nyon, gestul președintelui merită scos în evidență. Elogiat. Inclusiv pentru că, în loc să stea în fața televizorului, RB a bătut drumul până spre Vaslui. Când nu-l obliga nimeni.

Dar, pentru că aproape întotdeauna există un dar, gestul amintit pierde din frumusețe și din anvergură când afli că Burleanu "a uitat" să-l ia și pe Mircea Lucescu să-i întâmpine pe sud-americani! 

Neglijând că reputatul tehnician, acum la Dinamo Kiev după 12 ani petrecuți la Șahtior Donețk, se exprimase c-ar vrea să-l însoțească dacă președintele se va deplasa la Albița. Unde normală era, logică, mai degrabă prezența lui Lucescu, spre a-și saluta foștii și actualii elevi, decât cea, strict protocolară, a lui Burleanu. Care-i vedea întâia și, probabil, ultima oară pe cei scăpați din infernul războiului.

Cu alte cuvinte, Lucescu chiar avea ce să caute la Albița. Burleanu mai puțin spre deloc, atât că detaliile finale ale sosirii celor 13 fuseseră stabilite la nivelul federațiilor. ML doar a mediat, a ajutat.

Cu toate că, domn, Lucescu a refuzat să abordeze subiectul, socotind discuția încheiată după ce i-a vizitat pe fotbaliști la Mogoșoaia, rezultă că Burleanu a urmărit să fie el și numai el în centrul atenției. Să primească singur felicitările, ca nu cumva să împartă cu altcineva, indiferent cu cine, un moment special, menit să-l scoată în prim-plan fie și pentru o zi, două. Dar și să-l facă să crească în ochii superiorilor de la UEFA.

Așa că, preocupat de propria-i imagine, dacă nu de-a dreptul obsedat de ea, a uitat cu intenție! Oamenii însă, repet, trebuie luați cum sunt, nu cum ar trebui să fie.