Rusia a fost exclusă din competițiile internaționale din cauza invadării Ucrainei. E drept ca sportivii să plătească pentru nebunia politicienilor? Nu vă grăbiți cu răspunsul
Ucraineanca Elina Svitolina a refuzat inițial să joace împotriva rusoaicei Ana Potapova în turneul de la Monterrey, Mexic. Precizarea naționalității este esențială acum, altădată ar fi fost o chestiune de culoare.
De ce anunțase Svitolina că nu vrea să o întâlnească pe jucătoarea din Rusia pare evident. Dar protestul numărului 15 WTA viza direct WTA. De asemenea ATP și ITF. Sunt inițialele care desemnează organismele internaționale conducătoare ale tenisului.
Puțină chirurgie
WTA este asociația jucătoarelor profesioniste, ATP a jucătorilor, iar ITF este federația internațională sub egida căreia se desfășoară turneele de Grand Slam, Cupa Davis și Billie Jean King Cup.
Totuși ce treabă au toate aceste organizații cu războiul din Ucraina se vor întreba acei compatrioți, nu puțini, care sunt convinși că frații noștri ruși efectuează o operațiune chirurgicală de îndepărtare a cuiburilor naziste din Kiev și alte orașe?
Tăcerea mieilor din tenis
Răspunsul este simplu. La ora protestului Svitolinei, WTA, ATP și ITF încă tăceau mâlc. Nu precizaseră care este poziția lor în privința posibilelor sancțiuni împotriva sportivilor ruși.
Asta în condițiile în care Comitetul Internațional Olimpic, FIFA, UEFA și multe alte federații internaționale (de handbal, de rugby, de volei) au anunțat măsuri de excludere din competiții ale echipelor și sportivilor ruși.
Răsturnare de situație
Așadar, după bâlbâieli și tergiversări, după zile în care au fluturat idealuri olimpice și teoria fair-play-ului, cam toate entitățile conducătoare ale sportului mondial au consimțit să se alăture sancțiunilor organismelor politice și economice împotriva Rusiei.
Conform unei știri proaspete, Svitolina spune că organizatorii turneului de la Monterrey și șefii WTA au acceptat ca în timpul meciurilor să fie îndepărtate toate steagurile și însemnele referitoare la Rusia și Belarus. Iar asta o mulțumește îndeajuns încât să joace contra Potapovei.
Ce, ei bombardează Kiev și Harkov?
Este drept așa?, se vor întreba nu doar cei care doresc pedepsirea "drogatului" Zelenski și a acoliților. Până la urmă ce treabă are sportul cu toată zarva asta? De ce să îi pedepsim pe Medvedev și pe Rublev?
Ce, bombardează ei Harkovul? Și Potapova, o tânără care visa din copilărie numai și numai la tenis, ce vină are ea că vine dintr-o țară cu multe tancuri? Dar fotbaliștii, dar rugbyștii, dar voleibaliștii?
Acei atleți minunați
Nu mai bine rămâne sportul sub cupola lui de cristal unde atleți minunați lovesc în plin mingea cu racheta în timp ce afară alte rachete lovesc orice altceva, numai mingea de tenis nu? Noi, microbiștii, vrem să ne uităm la meciuri, să vedem dacă se salvează Dinamo de la retrogradare ori dacă Rapidulețul îl dă afară pe Miță Iosif. Sport, no war!
Otrava divertismentului
În fond, de decenii societatea modernă ne-a livrat divertisment 24 de ore din 24. Ne-a obișnuit să ne relaxăm inclusiv cu jocuri video în care este simulat războiul.
Ne-a alintat cu celebra sintagmă "Încep Jocurile Olimpice, să tacă armele"! Și mai era o vorbă care tare ne mai plăcea, dar a cărei semnificație se tocise. "Sportul este oglinda societății". Păi, da, poftiți la ospăț! Deci o oglindă, nu un refugiu.
Exemplul unui șerif
Cam filozofică treaba asta și parcă preferăm refugiul, nu oglinda. Și tot nu am stabilit dacă sportivii trebuie să sufere pentru greșelile oamenilor politici și ale militarilor. Sau dacă trebuie și pot să denunțe aceste greșeli. Ori cât e complicitate în tăcerea unora.
Mai puțin dilematic, antrenorul lui Sheriff Tiraspol, Iuri Vernidub, ucrainean, se duce să lupte pentru ai lui. Spunând, totuși la 56 de ani!, că și-a trăit viața. Eroismul nu are nici vârstă, nici naționalitate. În vreme de război, sportul cam pare tichie de mărgăritar.
{{text}}