Copiii ucraineni încearcă să uite de nebunia războiului făcând sport în dojo-urile Clubului Sportiv Pantheon.
La capătul unui drum presărat cu teama de bombardamentele rusești, foame și oboseală, sute de refugiați au ajuns la Constanța. Femei și copii, pentru că bărbații au rămas în Ucraina să-și apere țara. Pentru ei este o viață cu totul nouă, departe de casă, în camere de hotel, fără să știe limba.
Cei mici nu înțeleg exact ce se întâmplă, dar încearcă să găsească micile bucurii ale copilăriei în orice. Iar sportul le oferă motive să zâmbească și să uite de nebunia din ultimele zile.
Ajutor prin sport
Participant activ la campania de ajutorare a refugiaților, președintele Clubului Sportiv Pantheon, George Teseleanu, a găsit modalitatea de a-i ajuta să treacă peste aceste momente dificile. Prin sport, mai exact prin judo. Cele câteva sute de copii cazați la cele trei hoteluri pe care le are în proprietate merg la sălile de sport ale clubului. La Constanța, la Neptun, la Venus, în dojo-urile amenajate pentru performanță.
„Tot acest traseu pe care l-au parcurs în ultima săptămâna a fost cu siguranță dificil, chiar traumatizant pentru cei mici. Încercăm prin aceste activități să-i scoatem din acest nou cotidian, să se împrietenească și cu copiii de aceeași vârstă din comunitatea noastră, să se rupă de gândurile cu care au venit încărcați.
Avem dojo la Constanța, sală de sport la Neptun și un alt dojo la Venus, am mobilizat toți senseii să facă mișcare cu ei”, explică fostul candidat la președinția Federației Române de Judo.
Matei și semnul victoriei
Locul de joacă amenajat ad-hoc în holul hotelului London este plin de copii ucraineni. Unii desenează, alții se joacă de-a v-ați ascunselea. O parte așteaptă cu nerăbdarea sosirea senseiului, care să-i ducă la sala de judo. Black Sea Dojo, aflată la malul mării care le aduce aminte de casă, de Odesa.
Se întâlnesc aici cu ceilalți copii de vârsta lor și, chiar dacă nu vorbesc nici engleză, sportul îi ajută să se integreze rapid. Zâmbesc în timp ce aleargă, fac tumbe, pentru ei este o joacă de care au mare nevoie.
Cel mai larg zâmbet vine de la Matei, un puști blond de doar 6 ani. A venit împreună cu verișoarele lui, Eva (10 ani) și Yana (6 ani). Cea mare ne povestește prin ce a trecut, rolul de translator fiind adoptat de senseiul George Lozovanu, originar din Republica Moldova.
„În primele zile a fost liniște, dar apoi au început să cadă bombele. A fost îngrozitor, toți suntem supărați, pentru că nu ne așteptam să ne atace. Tata a rămas la Odessa, este marinar.
Avem și un verișor la Herson, are 20 și ceva de ani și ne facem griji pentru el”, mărturisește Eva, care răspunde dureros la întrebarea cum i se pare la Constanța: „Normal!”. Acasă la ei, în Odessa, de care spune că deja îi este dor, normalitatea nu mai există. Dar zâmbetul lui Matei luminează fețele tuturor. Și semnul victoriei, pe care îl face de fiecare dată când vede aparatul de fotografiat. Semnul pe care l-a văzut la oamenii mari de acasă.
Joaca frățească
Cel mai sigur pe el dintre micii ucraineni este Roman. Pentru că și acasă practica judo, așa că face exact ceea ce-i place. Are 12 ani și a ajuns la Constanța alături de mama sa și de cei doi frați, Dima (14 ani) și Ivan (5 ani și jumătate). Știe un pic de engleză, dar preferă să vorbească în rusă. Așa cum făcea și acasă, chiar dacă este ucrainean.
„Când am plecat noi, la Odesa era liniște. Dar am vorbit cu tata și ne-a spus că acum se aud bubuituri. El și bunica au rămas acasă. Au grijă de motanul și șopârla pe care nu am putut să le iau cu mine”, explică Roman.
Războiul, indiferent de cine îl duce și cât de mult încearcă să-l justifice, este o nebunie. Nimic pe lumea aceasta nu poate justifica războiul atât timp cât există cuvinte și dialog
- George Teseleanu
Curajos, spune că nu se teme. „Îmi place orașul, oamenii sunt prietenoși și se ajută unul pe altul. Nu mi-e frică, pentru că suntem departe de război. Dar mi-e frică să nu moară tata”. Vorbele sunt însoțite de urma de neliniște din ochii săi. Se întoarce la joacă, urmărind atent indicațiile celuilalt sensei, Radu Luca.
Începe un nou exercițiu și se întrece pe tatami cu frații săi. Și Dima este sportiv, juca fotbal la Odesa la unul dintre cluburile de juniori. Ivan doar încearcă să țină pasul cu cei mari, în timp ce râde zgomotos.
„Pentru cei mici este o doar aventură, inocența îi ajută să nu realizeze ce se întâmplă”, spune sensei Lozovanu. Se întoarce și el pe tatami și glumește cu copiii. În română și, paradoxal, în rusă.
„Solidaritate, curaj, prietenie!”
INTERVIU. Președintele CS Pantheon, George Teseleanu, spune că acum este cel mai bun moment pentru a aplica principiile judo-ului.
- Domnule Teseleanu, cum v-a venit această idee?
- Acum, mai mult ca niciodată, principiile judo-ului sunt soluții. Solidaritate, curaj, prietenie, toate trebuie aplicate pentru a trece peste aceste momente dificile. Copiii ucraineni refugiați la Constanța se antrenează la Clubul Sportiv Pantheon și judo-ul îi ajută să treacă mai ușor peste această perioadă agitată.
- Câți refugiați ați preluat?
- La London sunt 40 de femei și copii, la hotelul Agora din Neptun sunt aproape 400 de copii orfani și adulții care-i îngrijesc și alți 200 pe drum. Majoritatea sunt din comunitatea evreiască din Ucraina, dar au venit și din Belarus și Georgia. La Academy Hotel, în Venus, a sosit un alt grup de 200 de persoane.
- Cum s-a mobilizat comunitatea?
- Le mulțumim tuturor celor care ne susțin, de la simpli constănțeni până la firme care ne furnizează tot ce avem nevoie și oameni de afaceri care s-au implicat. A fost o adevărată demonstrație a comunității de a-i susține pe refugiați. Oameni cu copii mici au venit cu jucării, am primit cărți în limba rusă, alimente, apă, sucuri, dulciuri.
O mamă cu doi copii a ajuns la Constanța din Odesa, iar la câteva ore după ce s-a cazat, a fost anunțată prin telefon că i-a fost bombardată casa
- George Teseleanu
Majoritatea spun că nu știu cât va dura, dar și-au făcut planul încât să se poată întoarce acasă. Acolo unde mai există ceva. În cele mai optimiste gânduri, nu se așteaptă să revină în Ucraina mai devreme de o lună
- George Teseleanu
{{text}}