Moldoveanul Emil Caras, secundul lui Lucescu la Dinamo Kiev, încă e șocat de războiul care l-a prins acolo în primele două zile. El povestește că evită o comunicare intensă cu fotbaliștii lui Dinamo Kiev, de teamă că i-ar pune în pericol.
Ghidul și protectorul ucrainenilor cazați în motelul Bucium din Iași este Emil Caras, secundul lui Mircea Lucescu. Moldoveanul a lucrat cu Il Luce multă vreme, au fost împreună și la Șahtior, deci cunoaște foarte bine Ucraina și pe ucraineni. Refugiații cărora le folosește și ca translator sunt aproape toți din anturajul lui Dinamo Kiev, rude ale fotbaliștilor.
Obosit și șocat în continuare de război, Caras nici nu se mai poate gândi la fotbal. Se teme să discute des cu jucătorii și refuză să dezvăluie locurile în care au ajuns fotbaliștii lui Dinamo. Antrenorul e aproape să plângă atunci când pronunță numele unor orașe în care se deplasa pentru meciuri, iar acum „acele orașe au fost rase de pe fața pământului”.
Caras despre invazia rusească în Ucraina: „N-a crezut nimeni că ar putea exista în secolul 21 un asemenea atac barbar”
- Domnule Caras, cum vă simțiți în momentul acesta?
- E o situație dificilă pentru noi toți, e ceva urât. Au plecat familiile jucătorilor, copii, soții, părinți au venit în România cu ajutorul tuturor, mai ales cu ajutorul lui Mister Lucescu. Sâmbătă ne-a vizitat și primarul din Iași. Cu toții sperăm ca situația să fie rezolvată, fiindcă problemele mari nu sunt aici, ci în Ucraina.
- Dinamo Kiev a fost în cantonament în Antalya. De ce nu ați rămas acolo? Nu ați mai fi prins războiul în Ucrainei.
- Tensiuni au fost în tot timpul, dar niciodată nu ne-am închipuit că va fi război. Dacă am fi știut am fi rămas în Turcia, dar cine putea ști? N-a crezut nimeni că ar putea exista în secolul 21 un asemenea atac barbar. Aveau tensiunile lor politice, apoi rușii au început să bombardeze bazele militare ucrainene.
Dar să ajungi să ajungi să bombardezi oameni? Harkov, Cernigov sunt orașe distruse. E o catastrofă umanitară și ecologică! Sunt în pericol centrale nucleare, rușii folosesc armanent împotriva civililor ucraineni.
Emila Caras: „Nu pot spune unde sunt jucătorii noștri”
- Cum de ați rămas în Iași? De ce nu v-ați dus în București?
- Noi am trecut prin Moldova și am ajuns în Iași. Când au reușit să plece și familiile jucătorilor, au ales același traseu, au intrat în România prin vama Sculeni. Era o idee să mergem la București, însă a fost deja prea lung drumul. Femei și copii au călătorit prin Moldova numai pe drumuri secundare, în două autocare în care s-au aflat și copii foarte mici, de două, trei luni. Mai erau și câini, pisici.
Când au ajuns în Iași nu puteam să le propun să mai facă încă 400 de kilometri până la București. E bine aici, în motel, patronul ne-a făcut și o reducere substanțială, fiindcă nimeni nu știe cât va dura războiul acesta. Sunt aici oameni cu un statut financiar diferit și unii dintre ei au nevoie să își dozeze banii rămași ca să-și poată permite cazarea în continuare.
Prietenii noștri continuă să aducă refugiați din Ucraina. La București a plecat căpitanul nostru Sidorciuk. El are trei copii și soția e însărcinată cu al patrulea.
- Circula o fotografie cu niște bărbați înarmați și mulți susțineau că ar fi fost fotbaliști ai lui Dinamo.
- Am văzut-o și eu. Nu știu cine erau oamenii din poză, cred că erau fani ai lui Dinamo Kiev. Fotbaliști nu erau, oricum.
- Știți unde sunt toți jucătorii și ce fac?
- În mare parte, da, însă trebuie să fim atenți în comunicarea cu ei, ca să nu fie urmăriți. Mai bine nu discutăm despre locurile în care se află jucătorii noștri. Sperăm să ne întoarcem la fotbal, dar în momentul acesta ne e imposibil să ne facem planuri.
Caras: „O ambulanță tocmai a luat un copil”
- Lucescu avea de gând să rămână în Kiev, a fost surprinzător acel anunț al lui.
- Nea Mircea are o experiență enormă și are tărie de caracter. A trecut prin multe. Dacă un avion are turbulențe, el scrie, citește sau vede vreun meci. Am mai trăit împreună o situație asemănătoare când o antrenam pe Șahtior și rușii au ocupat Donbass.
- Aveți vreun plan pentru perioada care urmează?
- Trăim de la o zi la alta. Nici pentru diseară nu pot să fac vreun plan. Sunt multe probleme cu copiii, cu soțiile jucătorilor. O ambulanță tocmai a luat un copil și l-a dus la spital. Viitorul nostru depinde de ceea ce se petrece acum în Ucraina. E păcat de viețile omenești și e păcat de infrastructura țării. Ucraina e deja distrusă pe jumătate. E de necrezut comportamentul populației ruse, care nu poate sau nu vrea să priceapă ceea ce se petrece în Ucraina.
- Poate că nici nu poate pricepe, din moment ce media e controlată total sau cenzurată.
- E adevărat, mai au doar câteva canale TV, nu prea mai au acces nici la internet. Eu nu spun despre toți, dar majoritatea rușilor habar nu au pe ce lume trăiesc! Ei zic „la noi e bine, ne trăim viețile”
- Jucătorii vor deveni liberi de contracte?
- Sunt discuții despre viitor, acum e război și nimeni nu poate ști dacă vor exista transferuri.
Caras: „E în pericol Moldova? Cine știe ce vrea Putin?”
- În cât timp sperați să fie încheiat războiul?
- O speranță era să nu fi început. Acum cine poate ști până unde vor merge rușii? Îmi e foarte greu să mă uit în ochii soțiilor și ai mamelor care mă întreabă „unde sunt băieții?”. Ucrainenii aveau mari speranțe să învingă Scoția la baraj și să meargă la Campionatul Mondial. Vreo 14 dintre fotbaliștii noștri sunt în echipa națională. Jucătorii aceștia sunt... Încerc să traduc din rusă... Nu aurul...
- Tezaurul?
- Exact, acești fotbaliști sunt un tezaur al Ucrainei. Vrem să revenim la viața normală, deși e foarte greu de imaginat așa ceva. Important e să fie încheiat războiul, apoi țara să fie ridicată din ruine. Copiii de aici plâng. Încercăm să mai aducem prieteni din Ucraina, însă traficul în vămi e dificil și sunt bombardate drumuri, nici nu știi pe unde să călătorești. Oricare om normal își dă seama de ceea ce se petrece în Ucraina, doar aceia care bombardează nu văd situația.
- Erați în Kiev în primele două zile ale războiului. Vă simțeați în pericol atunci?
- Cât eram acolo nu a fost bombardat orașul, dar auzeam avioane, elicoptere, rachete care zburau pe deasupra noastră. Era un sentiment de nesiguranță, o amenințare. Rușii au zis că rachetele vor merge la puncte exacte, în baze militare. Totuși, cum să te mai simți în siguranță când vezi că mor civili, oameni nevinovați.
- Credeți că și Moldova e în pericol? Nici ea nu e membră NATO. -
Nimeni nu a crezut că avea să fie atacată Ucraina. Acum, voi știți ce vor rușii mai departe? Eu nu știu ce vor. Ei știu, Putin și anturajul lui.
{{text}}