Edi, au început să vină comenzile!

Selecționerul are obligația să îi convoace pe numiții Octavian Popescu și Alex Dobre. Pentru primul a primit ordin de la fostul dezangajator, Becali. În cazul celui de-al doilea i-a transmis un ultimatum fotbalistul însuși.

Acum că am rezumat datele intrigii putem trece la detalii. Edi Iordănescu își pregătește debutul în calitate de selecționer cu meciurile amicale contra Greciei și Israelului din 25 și 29 martie. 

Asta înseamnă că peste mai puțin de 3 săptămâni vom avea o primă imagine a noii naționale române. Vom observa dacă este vorba de o nouă echipă națională sau doar de un retuș. Un facelift cum spun producătorii de automobile.

Tentația de a-i mulțumi pe toți

În vederea dublului test de la sfârșitul lunii, încă proaspătul selecționer a alcătuit o listă preliminară cu 24 de jucători care evoluează în străinătate. Listă care va fi completată ulterior cu fotbaliștii din Liga 1. 

Truism, nu toată lumea este mulțumită. Truism, sofism, neologism, faptul e că greșeala cea mai mare pe care o poate comite un selecționer este să încerce să mulțumească pe toată lumea. Alex Dobre de la Dijon, liga secundă franceză, nu se consideră însă toată lumea.

Avocatul Dobre

Într-un stil destul de agresiv, Dobre pledează din postura de avocat al propriei cauze, prezentând în favoarea lui evoluțiile constant bune la echipa orașului cu cel mai bun muștar din lume. 

Și, după ce își prezintă la superlativ evoluțiile în Ligue 2 („un campionat foarte puternic”), fotbalistul de 23 de ani trece la un atac la baionetă. Scuzați analogia provenită subconștient din vecinătatea nu doar temporală cu războiul.

„Mă face și pe mine (n.red. neconvocarea) să mă gândesc dacă să mai accept să vin vreodată. Probabil dacă mi-aș lua cetățenia franceză sau engleză aș fi chemat mult mai repede, mai ales dacă aș ajunge la un club mai mare, așa cum îmi doresc. Nu mă miră decizia lui Ștefan Radu, de exemplu. Acum înțeleg și eu mult mai bine de ce nu a acceptat atunci și de ce probabil nu acceptă nici acum”

Alex Dobre la ProX

Îl mai țineți minte de la Tokyo?

Că de, un pic de șantaj nu strică niciodată. Plus tupeu. Fiindcă Dobre nu se sfiește să se compare cu Ștefan Radu, totuși un fotbalist de altă dimensiune. Și în al cărui lamentabil boicot față de națională își găsește sursă de inspirație Dobre. Nefiind cunoscător al Ligue 2, mă feresc a mă pronunța cât de consistente sunt prestațiile celui care ne amenință că își ia cetățenie franceză sau engleză.

Îmi aduc însă aminte de evoluțiile lui șterse (în nota întregii echipe) la Jocurile Olimpice de la Tokyo, acolo unde a fost prezent pe teren în toate cele 3 partide disputate de România. Serios acum, mai țineați minte că Dobre a jucat pentru România la Tokyo?

Gol ca-n NBA

Cât despre Octavian Popescu, ce să mai zici? Ar fi multe, dar dacă spui sau gândești ceva nu la superlativ, dacă ai îndoieli ori dacă ți se pare că se exagerează, riști să fii făcut prost sau, în cel mai bun caz, habarnist. 

Da, Octavian Popescu este un tânăr foarte talentat, un băiat care în ultimele etape se ridică mereu deasupra mediocrității colegilor de la FCSB. Iar golul lui contra Voluntariului, înscris în ultimele secunde ale meciului, ca un coș în NBA între LA Lakers și New York Knicks, este de o frumusețe specială.

Reîncarnarea lui Dumitrache?!

Nu cred că reclama asta ca la un medicament care vindecă și diareea, și cancerul îi va influența opinia selecționerului. Și nu mă gândesc aici neapărat la delirul specialistului din Pipera, care îl vede deja pe Popescu peste Hagi, Dobrin sau Balaci. 

Mulți alți specialiști veritabili sau influenceri, ca să zic așa, văd în el reîncarnarea lui Dumitrache, miros spiritul jucăuș al lui Marcel Răducanu, sclipirea lui Adrian Ilie.

Matematica superioară a fotbalului

Or, e cam mult. Avem la îndemână atâtea și atâtea „genii” pierdute, ratate, eșuate. Așa, la prima mână, Florinel Coman, Dennis Man, Olimpiu Moruțan. Ideal ar fi să îl lăsăm să joace pe Octavian Popescu, să vorbească prin ce face pe teren și mai puțin la microfon. 

În fond, au existat mari fotbaliști care în viața de dincolo de arene nu rezolvau complicate probleme de matematici superioare. Maradona, George Best sau Paul Gascoigne ar fi câteva exemple celebre. Și, na, uite că lumea va înțelege că l-am comparat pe „Tavi” cu Maradona.