Oltenii au șase succese consecutive, iar antrenorul lor glumește pe seama eficienței pedagogiei de constrângere. Dar oare totul e chiar atât de luminos?
A căuta părți întunecate în traseul unei echipe care câștigă șase meciuri la rând e același lucru cu a căuta pete în soare.
În „clasamentul formei”, așa cum numesc specialiștii ierarhia rezumată nu la tot sezonul, ci doar la ultimele runde, Craiova e lider detașat. Toată lumea s-a mai poticnit, inclusiv CFR-ul și-a permis să înceapă anul 2022 cu patru remize, doar șnurul victoriilor alb-albastre e perfect întins, fără niciun fel de buclă.
Lucruri bune
Sunt plusuri și ca joc, în primul rând consolidarea zonei centrale, cu Papp, Screciu, Mateiu și Alex Crețu. Primii doi, titularizați din lipsă de alte soluții, dar eficienți în evoluții, ultimii doi îmbinați într-un tandem care era de neimaginat în urmă cu două luni, când problema din zona mijlocașilor centrali se rezuma altfel: cine altături de Nistor? Dar mașinăria s-a uns, treaba merge.
Trebuie lăudați și Câmpanu, și Gustavo (jucătorul lunii februarie în clasamentul GSP), chiar și Vână, Baiaram sau Roguljici, eficienți când au intrat, trebuie recunoscută valoarea certă (pentru campionatul nostru cel puțin) probată mereu de Ivan și Bancu.
Mai e de umblat un pic la rotunjimile lui Markovici, dar cu un tricou mai larg nu se vede, dacă nu-l ridică atunci când face „dubla” la Mioveni.
Makarenko de Oltenia
Reghecampf vorbește de nuielușă ca un Makarenko modern, ale cărui merite sunt clare în resuscitarea mai multor jucători. Inclusiv un veteran ca Nistor, obișnuit să fie mereu lider, acceptă nuielușa și își arată nemulțumirile statutului de rezervă pe teren, când intră, nu în declarații.
E limpede că la Craiova se trăieșe o primăvară luminoasă ca un zâmbet de copil. Nu de Copilu, Marian, pentru că prezidentul nu zâmbește niciodată, nici dacă echipa ar avea o sută de victorii la rând, nu șase.
Clasamentul citit invers
Sigur că șiragul succeselor oltene e impresionant. Dar victimele se numesc (cu excepția ultimeia, Farul) Mioveni, Chindia, Clinceni, concitadina FCU și Dinamo. Adică exact clasamentul lecturat de jos în sus.
Lipsește din listă Gazul și fără îndoială că dacă meciul de la Mediaș ar fi fost programat acum, s-ar fi consemnat și a șaptea victorie. Probabil la scor, asezonată la final cu laude și cu glumițe despre nuielușe.
Mici cu cei mari
Problema e că în play-off Craiova "lui Rotaru" nu va mai întâlni aceste echipe, ci pe celelalte. Cu care bilanțul nu mai e chiar atât de rozaliu. Cu CFR și cu FCSB, în total, s-a obținut un singur punct din 12 posibile, și acela cu o egalare în ultima secundă.
Ce-i drept, și înfrângerea de acasă cu FCSB (2-3) tot în ultima secundă a venit, dar în lipsa inevitabilei fatalități a finalului celor două derbyurii, am fi vorbit tot de o singură remiză în patru meciuri, doar că alta. Apoi, meciul tur de la Farul s-a pierdut, la fel și cel de pe terenul lui FC Argeș (2-3). Sunt simple constatări, nu neapărat critici.
Datoria Craiovei
La 11 puncte de lider și 10 etape în față n-ai cum să-ți propui titlul, nici dacă Reghe recurge la ulucii din gard, nu la nuielușe. Dar trebuie să arăți că nu ești zmeu doar cu Mioveniul sau cu un Dinamo complet descărnat, așa cum a fost în meciul direct, încheiat cu acel nemilos 6-1.
Aceasta e (în afara câștigării Cupei României, dar aceea e altă competiție) datoria Craiovei față de fani în play-off. Să le arate că poate și cu cei mari, nu doar cu cei mici. Pentru că în cupele europene nu joci nici cu Mioveniul, nici cu Clinceniul. Ce-i drept, nici Laci sau Lokomotiv Tbilisi nu sunt prea mari.
{{text}}