Dani Coman a renunțat oficial la cariera de fotbalist profesionist la finalul sezonului 2013-2014, după 252 de meciuri în Liga 1. Acesta a jucat la FC Argeș, Rapid, FC Brașov, FC Vaslui, iar ghetele în cui le-a pus la Astra. Acolo unde a avut mai multe discuții neștiute până acum cu patronul Ioan Niculae.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Dani, tu de la Astra te-ai lăsat.
- Puteam să mai joc. Era Silviu Lung junior titular. Un băiat senzațional, extraordinar. Suntem prieteni, vorbim frecvent, deși când am venit la Astra eram după perioada Vaslui. El două săptămâni n-a vorbit cu mine. Până la urmă, l-am luat deoparte. "Băi Silvică, eu am venit aici să-mi închei cariera frumos. N-am venit să apăr în fața ta. Am venit să te ajut pe tine să ajungi portar mare".
- Credea că-i vânezi locul!
- Până la urmă a înțeles, dar până am început să vorbim a trecut o perioadă. Chiar și acum mai râd de el că nu vorbea cu mine. Dar vreau să vă zic ceva.
- Te rog.
- Cred că am fost singurul jucător din istoria fotbalului românesc care m-am dus la patron, în ultimul an, când nu mai apăram, și i-am zis: "Domnu' Niculae, faceți-mi salariul la jumătate!". "Păi, cum să ți-l fac jumătate?". "Nu mai apăr titular. Nu e normal ca eu să am mai mult decât Silviu Lung, care e titular".
- Cât câștigai?
- Aveam 10.000 de euro pe lună și m-am dus să-mi facă 5.000. "Bă, n-am cum să-ți fac 5.000. Ți-l fac 7.000". Și mi-a făcut 7.000. La cererea mea. Am fost singurul din istoria fotbalului care a făcut asta! Și am luat banii.
"Sunt foarte mulțumit cu ce-am câștigat ținând cont de visul pe care-l aveam eu când eram copil. Am crescut într-o familie de oameni normali, care munceau. Gresie și faianță în casă am pus la 18 ani, la Ștefănești. O familie care făcea sacrificii să ne țină pe mine și pe sora mea la școală. Să mă pot duce eu la antrenamente"
Dani Coman
{{text}}