Un american, un japonez și un român sunt selectați pentru un experiement social. Ei trebuie să stea izolați o lună într-o cameră fără geamuri, fără telefoane, doar cu apă, mâncare și două bile imense, perfecte din metal masiv.
După o lună, cercetătorii deschid ușa camerei americanului și găsesc pereții plini de sloganuri publicitare, un morman de bani și trei bile în loc de două.
Când intră la japonez, camera era lună, bilele erau la locul lor, iar japonezul tocmai termina un caiet gros de formule matematice necesare unor tehnologii noi pe baza celor două bile.
În camera românului, cercetătorii sunt izbiți de un val de fum. Pe jos, abia puteau călca de mucuri de țigară și de sticle goale, iar lângă român mai era doar o bilă. „Una s-a pierdut, iar asta s-a stricat”.
Autoironic și vădit exagerat, bancul poate avea totuși în el ceva premonitoriu pentru momentul în care în Liga 1 se va implementa sistemul Video Assistant Referee, pe scurt VAR. Pentru cei care nu știu încă, din iulie, băieții lui Kyros Vassaras vor începe să lucreze cu ajutorul video atât de așteptat de public și, aparent, de oamenii de fotbal. Renumitul Alexandru Deaconu lucrează deja de câteva luni bune pentru ca implementarea sistemului să fie una fără peripeții.
În mod normal, corpul de arbitri și șefii lor ar trebui să răsufle ușurați. Gafe precum penaltyul neacordat de Lucian Rusandu în meciul FCSB - Farul 2-0 vor fi eliminate rapid de a cincea pereche vigilentă de ochi aflată în camera VAR, cu toate reluările la îndemână. Totul se va rezolva atunci când pe ecranul video de pe Național Arena sau de pe Stadionul Orășenesc din Mioveni va apărea anunțul „Check Over” și decizia „Penalty”.
Statistic, VAR poate ajuta enorm arbitrajul românesc, deși nimeni nu poate intui momentan în ce măsură. Mai organizați, englezii au făcut un studiu în vara lui 2020, după primul an de VAR în Premier League, iar cifrele arătau că procentajul deciziilor cheie corecte din meciuri a crescut de la 82 la sută, în ultimul an fără tehnologie video, la 94 la sută în 2019/2020.
În acel prim an cu ajutor video, 2400 de incidente au fost verificate, iar 109 decizii au fost întoarse. Practic, o decizie majoră a fost schimbată odată la 3,5 meciuri.
În teorie, lucrurile sună bine. În practică, însă, există semne mari de întrebare în privința modului în care gafeurii Rusandu, Radu Petrescu sau Bârsan vor profita de pe urma corecțiilor venite prin cască. Și mai e ceva. În noul mediu tehnologic, Rusandu, Petrescu și Bârsan se vor afla și în postura de voci atotvăzătoare din cască, cei care pot decide peste capul unui coleg dacă o intrare în careu a fost fault sau simulare. Atunci să vă țineți!
Rusandu a anunțat încă din 2013 că el nu crede în ajutorul video. Mai mult, profesorul de sport din comuna Araci, Covasna, spunea pe un ton aproape mândru că „greșelile de arbitraj sunt sarea și piperul fotbalului”.
Așadar, ce a făcut el luni seară pe Național Arena nu a fost o acțiune de alterare a muncii unei echipe, ci una de condimentare a spectacolului. Ar putea fi amuzant dacă lucrurile nu ar putea avea un sfârșit tragic.
În 2016, același Rusandu îi striga unui fotbalist de Liga 2 să se ridice de pe zgura stadionului din Suceava, acolo unde fusese trimis de o intrare brutală a unui adversar. Jucătorul s-a ridicat, a mai mers câțiva metri, apoi s-a prăbușit în agonie cu ruptură de ligamente și menisc. El a stat patru luni și jumătate pe bară, Rusandu a fost delegat de CCA în continuare.
Va repara VAR aceste aberații? Primul instinct e să spui că da, dar realitatea din ultimele decenii urlă un „Nu” aproape disperat. ADN-ul arbitrului român conține o genă șmecherească care în anumite circumstanțe poate genera acțiuni cu răspundere penală, lucru dovedit de dosarele instrumentate de procurorii DNA din 2000 încoace. Sunt arbitri români care judecă un contact în careu după trei criterii complet distorsionate. În ordinea importanței, ele sunt:
- minutul în care se petrece faza
- echipa care ar putea fi sancționată
- a fost sau nu fault
O lună izolați în camera VAR
Problema e că nici procurorii nu au avut suficient interes și nici resursele pentru a cerceta toate indiciile pe care le-au primit. Dacă cineva și-ar băga nasul serios în culisele arbitrajului românesc s-ar putea să aibă suprize serioase în privința apucăturilor unora dintre băieții frezați care se vor prezenta la meciuri pe post de judecători VAR de faze.
Să nu ne mirăm dacă în mai puțin de doi ani ideea de sistem VAR va fi complet decredibilizată în România de episoadele neverosimile care s-ar putea petrece. Și veți vedea că se vor petrece. Camera VAR are potențialul de a fi terenul anecdotic de cercetare pentru un nou experiment social.
După o lună izolați acolo pentru perfecționare, unii arbitri români ar putea fi găsiți cu bilete la pariuri întinse pe jos, cu telefoanele pline de conversații codate cu oamenii de fotbal și cu tehnologia VAR stricată sau dispărută.
{{text}}