La ora pamfletizării și a grandomaniei.
Cu United și Juve aut din Liga Campionilor, cu Villarreal și Benfica in, ce se mai poate spune? Cu 3 echipe din Premier League și tot 3 din Liga Santander confirmându-mi preferințele fotbalistice, nu-mi rămâne să mă gândesc decât la șansele favoritei mele, Bayern Munchen.
Voluptatea pamfletului
E pamfletizată viguros în România: Lewandowski e pomanagiu, Thomas Muller e un fraier sau o gloabă, nu mai rețin și nu vreau să rețin. Există chiar o voluptate în a pamfletiza. E un gen îndrăgit, ba chiar o dovadă de competență. Am auzit deunăzi un redutabil pamfletar bucureștean popularizând vehement o caracterizare a presei pariziene a jocului furnizat de Atletico Madrid: ar fi jucat mizerabil cu United. A repetat de câteva ori cuvântul „mizerabil”, îi făcea o plăcere nebună să repete asta.
De ce mizerabil? Fiindcă Ronaldo nu a putut juca nimic după hattrick-ul lui formidabil din meciul cu Tottenham? Pe acela de ce nu-l văzuse, de ce nu-l adjectivase? S-a ajuns la a fi considerat competent numai dacă știi să înjuri, pardon, să pamfletizezi, să mizerabilizezi?
A mirabiliza
A mizerabiliza a devenit un verb la modă: Messi e mizerabil, Cristiano e mizerabil - se afirmă repede, fără jenă, fără - iertați-mă - respect față de tine însuți, lăsați-mă s-o spun fără alte explicații. Pe scurt: mă amuză „boala” unor comentatori pe Atletico, pe Simeone. Fiindcă e o echipă dificilă pentru oricine.
Nu poți spune că oamenii ei nu știu fotbal. Sunt jucători de milioane, care joacă bine în sensul cel mai exact al cuvântului, așa cum ni l-a lăsat un bridge-ist bucureștean: a juca bine înseamnă a juca exact ce trebuie. Sunt un foarte slab bridge-ist, dar definiția asta enigmatică îmi place: a juca bine e egal cu a juca exact ce trebuie.
Grandomanie în formă continuată
Îmi mai plac și analizele onomatopeice, analizele prinse într-o singură exclamație. De pildă: ultimul bam-bam-bam al dlui Becali după victoria asupra Farului: „De arbitraj nu vreau să comentez (nota mea: se înțelege...), am jucat în vijelie, bam-bam-bam! A fost cel mai bun meci al nostru. Nici Barcelona nu ne rezista. Nici Real nu ne-ar fi bătut. Mi-a revenit încrederea!
Păi, dacă noi jucăm cum am jucat cu Farul, vom fi noi campionii, pentru că nu putem să fim învinși”. Acest ultim „pentru că” îmi redă și mie încrederea că nu am greșit când i-am pus grandomania ca bază a judecăților sale. Domnia sa o duce pe noi culmi ale ridicolului sau, cum se spune azi, modern, practică grandomania în formă continuată.
Rezonabilul Reghe
Nu-i voi da lecții, nu-i voi face morală. Întreaga experiență a lumii dovedește că grandomania nu e vindecabilă. Îi propun doar să fie atent la ce spune dl Rotaru craioveanul: „Dacă vom continua așa, venim pe locul 2... (nota mea: și cine e, deocamdată, pe locul 2?)... dar nu sunt nebun să mă lupt cu Becali”.
Dl Rotaru mută discuția într-un domeniu unde nu-l pot urmări. Cel mai rezonabil mi se pare Reghe: „Titlul ține de CFR Cluj - doar ei sunt în stare să se încurce singuri”.
{{text}}