Steliano, câine de circ

Dacă aș fi suporter dinamovist m-aș întreba în fiecare zi dacă Steliano Filip este jucător, că fotbalist nu a demonstrat, sau agitator

Titlul opiniei nu are nicio legătură cu superba carte a lui Jack London, Mihail, câine de circ, deși, recunosc că de acolo m-am inspirat, încercând să răspund la comportamentul inexplicabil al unei speranțe care a rămas speranța dezamăgirilor.

În cartea lui Jack London, câinele Michael cunoaște tot felul de stăpâni, dar nu-și schimbă niciodată comportamentul, rămâne devotat și loial și învață pe spinarea sa că în viață întâlnești foarte rar oameni, în adevăratul sens al cuvântului.

De la băiatul de 18 ani care părea că va asigura banda stângă a echipei naționale, Steliano Filip s-a transformat în veșnica problemă a fotbalului românesc: brânză bună în burduf de câine, că tot joacă la Dinamo. Cum a prins un transfer afară, unde a jucat mai mult pe la petreceri cu bustul gol, nu pe teren, Steliano a revenit acasă și toate electroșocurile pe tranziție pozitivă și negativă l-au dărâmat și mai mult.

Scandalagiul de serviciu

Revenirea la Dinamo, după 4 ani de haiducie, când la Split, când la Călărași, Constanța sau Larissa, a scos din Steliano câinele care latră a pagubă. El este, probabil, singurul jucător din istoria lui Dinamo care și-a certat toți antrenorii, care a încercat să dea replică la orice critică, uneori ai impresia că dacă ar fi ales școala, l-ar fi certat și pe George Călinescu și i-ar fi reinterpretat „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, cu titlul: „Nesimțitule, poate bate vântul și te întâlnești cu mine!”.

Să te apuci să-l distrugi pe Rednic ai nevoie de un tupeu de om needucat, pentru că diferența este de la cer la pământ. Dacă iei cifrele lui Mircea Rednic și le compari cu cele ale lui Steliano Filip, strict la Dinamo, este exact cum Muc cel Mic ar deveni mai spiritual decât Allah. Și, totuși, Steliano a șters pe jos cu legenda clubului, probabil s-ar fi comportat la fel și cu Mulțescu, Orac, Pîrcălab, Lupu, Andone, Dinu, Georgescu sau cine vreți voi. 

După 0-0 cu Sepsi, pentru că, momentan, nu are nimic cu Uhrin, poate la „baraj”, Steliano a sărit la gâtul unui suporter, i s-a umflat tărâța în pipotă, amenințându-l ca pe Ștefan cel Mare, colț cu Văcărescu. Filip, dragă, vezi tu, comportamentul ăsta nu doar că nu-ți face cinste, dar te exclude din orice panou pe care scrie „FOTBALIȘTI LA DINAMO”.

Când te crezi fotbalist și nu ești

Pe lângă declarațiile de geniu neînțeles în absență, jucătorul încearcă de fiecare dată să-și explice eșecul, pe același tot tupeist, needucat, fără pic de esență edulcorată, ci abrupt și ireverențios. „Joc unde îmi zice antrenorul, în ciuda a ceea ce au spus alții!”. 

Hmmm, să revenim, Steliano, tu nu joci la CFR Cluj, FCSB sau Universitatea Craiova, ești în lotul echipei care se salvează miraculos, în campionatul șchiopilor, unde orbii dorm cu ochii deschiși, iar adevărații fotbaliști stau 8 zile fără antrenament, adică Budescu, și obțin titlul de MVP-ul etapei. 

Fii bun, Steliano, și trezește-ne și pe noi când vei face diferența, când vei ridica un trofeu și vei străluci la Dinamo, atunci să vorbești, că de agitatori ne-am săturat înainte de 89.