Prețul performanței

Încă o calificare la Mondiale ratată de handbalul masculin de la noi și multe cauze care explică această imposibilitate de a ieși dintr-un lung tunel al eșecului.

Toată lumea se întreabă: de ce nu ne mai calificăm la un turneu final important cu naționala masculină de handbal? Probabil că din cauza lipsei de valoare. Dar cum s-a ajuns aici?

Cei care au fost la conducerea FRH până acum 8 ani s-au hrănit și lăudat cu istoria și cu un rezultat fantastic la CM 1990, medalie de bronz. Apoi, încet, încet a apărut declinul. În timp ce jucătorii prindeau contracte foarte bune în campionate tari, naționala nu mai speria pe nimeni. 

Ultima calificare la un turneu european a fost in 1996, iar la unul mondial în 2011. Cu timpul, handbaliștii români au început să câștige foarte bine și în campionatul intern, după ce Petru Paleu a spart toate conturile pentru orgoliul numit Fibrex Săvinești, apoi au urmat bani foarte mulți la Constanța, Steaua, Dinamo, Bacău și Reșița.

Singurul club unde s-a plătit corect, în funcție de valoare și rezultate, a fost HC Odorheiu Secuiesc. De ce? Pentru că echipa ardeleană era singura cu fonduri private din România. 

„Jucătorii români ajung foarte repede la salarii de top”, declara, în urmă cu o lună, pentru Gazeta Sporturilor selecționerul Xavi Pascual, scoțând în evidență acest aspect care pare a fi important într-o situație complexă și, în același timp, nefericită, cea a handbalului masculin autohton.

Mai bine plătiți decât afară

Oamenii din handbal spun că jucătorii români nu mai au interes să se bată, să se lupte pentru a juca la echipe din străinătate, din moment ce în România sunt mai bine plătiți decât ar fi în alte țări. Și poate și din acest motiv jucătorii nu suferă foarte mult dacă văd turneele finale doar la televizor.

Timpul a trecut, problemele s-au acutizat, generațiile s-au schimbat, la fel și conducătorii, însă calificările sunt tot inexistente. În afară de valoarea individuală a jucătorilor, care uneori poate fi pusă în discuție, selecționerul Xavi Pascual a spus deseori că handbaliștii români nu pot juca sub presiune și din acest motiv fac foarte multe greșeli când măresc ritmul.

Așa s-a întâmplat și la meciul retur din primul play-off pentru CM 2023, cu Macedonia de Nord, când în minutul 50, România conducea cu 20-17, dar mai mult nu a putut. 

A învins cu 24-22, însă pierduse în tur cu 22-30. Chiar dacă s-a mai ratat o calificare la un turneu mondial, antrenorul federal Iulian Stamate este convins însă că naționala pregătită de catalan are viitor.

Competitivi din toamnă?

„Toată lumea și-a dorit calificarea, însă, din păcate, nu am putut recupera diferența de 8 goluri cu care am pierdut la Skopje. Dar în returul de la București, România a arătat handbal de calitate, este într-o creștere. 

Este adevărat, avem nevoie de răbdare și rezultatele vor veni. Avem jucători tineri care au jucat bine. Valoarea antrenorului este incontestabilă, valoarea jucătorilor este incontestabilă și cred că s-au văzut niște schimbări în joc. 

Am încredere că naționala va deveni competitivă chiar din toamnă, când încep preliminariile pentru CE 2023”, a spus cel care a fost pivotul echipelor Steaua, Pick Szeged, CSM București și Potaissa Turda.

Fostul internațional Robert Licu consideră însă că România nu poate juca în viteză, aceasta fiind o mare carență a handbalului autohton și când se încercă acest lucru, se pierde mingea. 

„Totul se poate rezolva, dar trebuie să se înceapă de la copii și juniori, apoi ne-am alinia și noi la handbalul modern. Mereu spunem că întrezărim niște șanse, dar niciodată nu le fructificăm”, crede Licu.

Campionat cu rezultate discutabile

Jucătorii români sunt obișnuiți să evolueze lent, fără presiune, deoarece în unele meciuri din campionat nu se forțează pentru că rezultatele nu sunt întotdeauna hotărâte pe teren. 

Prima condiție este un campionat corect, cu partide pe viață și pe moarte, în care jucătorii să se bată pentru bani și puncte în fiecare meci - poate atunci vom începe să contăm și pe plan internațional. Degeaba suntem zmei în România și când jucăm în cupele europene nu reușim mai nimic, cu unele excepții.

Așa cum unii aleși în funcții publice plătesc tot felul de lucrări la prețuri exorbitante, la fel și unii conducători din handbal oferă contracte neconforme cu valoarea jucătorilor sau cu obiectivele echipelor. 

Sunt foarte multe probleme și cu impresarii jucătorilor, cărora nu le vine să creadă cum li se propune să se facă șmecherii la contractele sportivilor, susțin pentru Gazetă surse credibile. Așa cum alții spun că nu toți impresarii sunt uși de biserică și uneori vin ei cu anumite idei.

Cât de corect este arbitrajul?

O altă problemă, deloc neglijabilă, dimpotrivă!, este cea a arbitrajului. Echipele sunt furate din interior, exact de cei care trebuie să aibă grijă de buget și apoi se plâng că nu au bani. 

La o echipă privată nu există așa ceva și din acest motiv fostul președinte al FRH, Cristian Gațu, a spus într-o emisiune televizată că „zăngăne cătușele în handbalul românesc”.

Bani sunt în handbalul românesc, dar, în continuare, arbitrii sunt plătiți de cluburi după partide cu banii în plic, au dezvăluit persoane din fenomen. De foarte multe ori arbitrii dau decizii aiuritoare, probabil pentru că trebuie să iasă un anumit rezultat. 

Fostul mare inter Vasile Stângă a declarat și el într-o emisiune televizată în direct că „am auzit că unele cluburi au fonduri speciale pentru arbitri”, iar unul dintre ei s-a confesat astfel unui fost arbitru: „Nici nu mai știu de când nu am mai arbitrat ce am văzut pe teren!”

Pentru a deveni din nou vizibil pe plan internațional, handbalul masculin de la noi trebuie să treacă printr-un proces de purificare. Să-și pună toate lucrurile în ordine și să joace având cărțile pe față. Abia atunci, România va putea performa.