Până vineri seară ne vom lămuri cine vrea cu adevărat să cumpere campioana lumii la fotbal, clubul de tradiție engleză și parvenitism rusesc, Chelsea.
Cea mai bună echipă a lumii este în culmea gloriei, și-a împlinit istoria și-n același timp e aproape de faliment. Economic, căci moral am închis ochii de când miliardele obținute din rapt ale lui Abramovici au intrat în club.
Azi, cu un sezon în care a strâns aproape 200 de milioane de Euro datorii într-un an și cu un patron alungat de la masa bogaților din democrație, Chelsea își caută altă cale sau sfârșitul. Cât despre oligarh, aceasta ar fi trebuit de mult timp alungat. Nimeni nu mai poate mima democrația când asociatul politic al lui Abramovici omoară civili. Astăzi ne vom uita la club și la viitorul fotbalului, însă.
Dar ca să vedem cel mai bine, trebuie să aruncăm o privire pe partea cealaltă a lumii, tocmai la Los Angeles. Duminică seara, acolo s-a întâlnit în ce s-ar chema la noi un amical, două monumente ale baseball-ului. Chicago Cubs a mers în deplasare la Los Angeles Dodgers, iar meciul s-a încheiat la egalitate, 2 la 2. Nici nu știam că în baseball există egaluri, dar meciul ne interesează nu din pricina sportului, ci a afacerilor.
Patronii celor două cluburi sunt printre cei mai bogați oameni din lume. Și amândoi vor să cumpere Chelsea. Iar întâlnirea de baseball a fost, așa, o mică ieșire la iarbă verde înaintea unui meci care contează mult mai mult. Și care costă patru miliarde de dolari, prețul cerut pe Chelsea. Apropo, nu domnul Abramovici se ocupă de vânzare, ci guvernul britanic și un consorțiu bancar.
Așadar, să-i cunoaștem. Familia Ricketts deține Chicago Cubs, pe care a plătit 900 de milioane de dolari, dar asta numai pentru că fostul proprietar era în faliment. De la venirea lor, clubul a recăpătat gloria de acum 100 de ani. Iar în jurul stadionului, familia Ricketts a cumpărat terenuri pe care a construit un fanzone care aduce enorm de mulți bani.
Cubs este cotat ca fiind a 17 cea mai valoroasă entitate sportivă din lume, iar acum costă 3,2 miliarde de dolari. Dar nu de aici vin banii pentru Chelsea.
Ricketts au afaceri cu carne, filme și sport. Și sunt asociați cu Ken Griffin, cu o avere de 20 de miliarde de dolari, proprietarul unui fond de investiții numit Citadel. Griffin este descris ca fiind curajos și care nu se lasă până nu obține ce vrea. Are deja o casă la Londra, nu departe de Stamford Bridge. Domnul Griffin este cunoscut că investește doar în companii pe care plătește sub valoarea lor.
Oamenii aceștia se războiesc cu Todd Boehly, proprietarul lui Dodgers. Domnul Boehly are 48 de ani, conduce o companie de investiții cu o valoare de 220 de miliarde de dolari. El are firme care fac imobiliare sau sport în toată lumea.
Dar cel mai important este că domnul Boehly este omul care a plătit cea mai mare din sumă din istorie pentru un club sportiv, Dodgers, respectiv 2,15 miliarde de dolari. Pe un singur cec. Are bani destui ca să plătească singur pentru Chelsea. Bonus, îi place să câștige la nesfârșit. Preluat de el, Dodgers a devenit un dominator al ligii de baseball.
Dar de ce aceste lungi prezentări? Și de ce ale acestor personaje? Mai ales că lista doritorilor e mai mare.
Nu neapărat că sunt cei mai puternici prin profilul lor, ci mai ales pentru modelul lor. Acești oameni vor să facă bani. Știu să facă bani. Și pentru că dorind să facă bani, alături de alții vor schimba modelul de afaceri din fotbal așa cum îl știm.
Fotbalul a fost mai bine de un secol simbolul democrației și al accesului liber la bucurie. Legenda sa s-a construit pe mase mari de oameni care au posibilitatea să trăiască la un loc și să simtă la fel. Din fața blocului, până pe marile stadioane.
Ca să ajungi cu familia la meci, patru persoane, în baseball-ul american trebuie să plătești pe un singur meci 370 de dolari. Iar în baschet ajungi și la 800. În fotbal, te mai descurci cu sumele astea tot sezonul.
Iar când oamenii aceștia vor veni, două lucruri se vor întâmpla. Prețurile biletelor vor crește, și Superliga va prinde din nou contur. Chit că fanii lui Chelsea au strigat la data primei sale apariții că ei “vor să joace în nopțile reci la Stoke.”
Modelul propus și banii aduși înseamnă că Chelsea nu mai are voie să retrogradeze, că trebuie să joace numai pentru Liga Campionilor. Sau altă Superligă. Și să ajungă foarte rar la Stoke. Poate niciodată.
Chiar și așa, capitalismul este oricând preferabil oligarhismului și furtului organizat sub emblema statului, în provinciile de la capătul lumii. Doar că o să ne coste mai mult. Iar pe noi ne va lipi și mai tare de televizor.
{{text}}