GSP.ro   •   GSP special   •   POVESTE

Poveștile mamelor care au revenit în activitate » Marilena Neagu, handbalistă la Măgura Cisnădie: „Când băiatul avea două luni, eram disperată să joc!”

Marilena Neagu în acțiune în partida contra celor de la DHK Banik Most, din calificările EHF European League FOTO Dan Potor

Articol de Iulian Cuibar   —  vineri, 25 martie 2022

Extrema dreapta Marilena Neagu, 32 de ani, trăiește o a doua tinerețe la Măgura Cisnădie. Jucătoarea a revenit în activitate după ce a născut în octombrie 2020 și povestește prin ce a trecut ca sportivă după ce a devenit mamă. 

  • Gazeta vă prezintă în perioada următoare poveștile, cu bucurii, dificultăți și temeri, ale unor sportive care au revenit în activitate după ce au devenit mame

Măgura Cisnădie traversează un sezon bun, la finalul căruia are șanse mari să se califice din nou în cupele europene. Una dintre handbalistele de bază din echipa sibiană este Marilena Neagu. După opt ani în tricoul Coronei Brașov, plus alți doi în care a fost nevoită să ia o pauză, extrema dreapta a ajuns la Măgura la începutul acestui sezon și trăiește a doua tinerețe, având evoluții lăudate atât în Liga Națională, cât și în European League.

Forma sportivei în vârstă de 32 de ani este cu atât mai de apreciat cu cât, în noiembrie 2019, cariera ei s-ar fi putut termina, în urma problemelor legate de scandalul terapiei interzise cu laser intravenos, care a dus la dispariția Brașovului din prim-planul handbalului feminin românesc și la suspendarea sportivelor din lotul Coronei.


La primii pași, dureri în toate articulațiile

Pauza forțată i-a adus Marilenei cea mai mare bucurie a vieții, un băiețel. Rareș are un an și jumătate. El crește, iar mama sa a revenit pe parchet și are parte de un sezon foarte bun.

„Am vrut neapărat să mai joc handbal și voiam să o fac cât mai repede. Când băiatul avea două luni, eram disperată să ies să alerg. Voiam să joc handbal. Primele alergări, după naștere, au fost momente foarte dificile. Mai făcusem câte o mișcare până pe la jumătatea sarcinii, apoi am fost nevoită să renunț, din motive evidente. 

S-a născut în octombrie 2020, prin decembrie am început să alerg. Aș fi vrut chiar mai repede, dar operația cezariană nu mi-a permis acest lucru. Când am făcut primii pași, după jumătate de an, simțeam că mă dor toate articulațiile!", povestește handbalista.


„Mă gândeam în fiecare minut la ce face copilul"

Cel mai greu i-a fost să iasă din casă fără băiețel, emoțiile de mămică proaspătă copleșind-o în multe momente. „Plecam din casă hotărâtă să mă antrenez, să pun cărămidă cu cărămidă la revenirea mea, dar emoțional îmi era foarte greu. Mă uitam din minut în minut la ceas și mă gândeam la ce face cel mic. Aveam încredere în soțul meu, care era acasă cu el, dar mă simțeam copleșită de situație!", își descrie extrema trăirile.

Alături de soț și de micul Rareș, de un an și 5 luni

A crezut că revenirea în meciurile oficiale va fi mai dificilă

După trei luni în care a putut doar să alerge și să facă ședințe în sala de forță, din cauza interdicției impuse în 2019 jucătoarelor de la Corona, suspendarea a expirat și a putut reveni și în sala de handbal. 

„Iarăși a fost ceva neobișnuit. După atât timp, să mă reacomodez cu mingea, cu aruncările... Dar ușor, ușor mi-am reintrat în ritm. În vara trecută, când am început pregătirea noului sezon alături de Măgura, deja nu mai aveam vreo problemă. Toată perioada în care am muncit singură cred că și-a spus cuvântul. Toate eforturile nu au fost degeaba!", admite ea.

Colectivul și antrenorul au ajutat-o

Spune că s-a adaptat repede la Cisnădie, dar și că a crezut că revenirea va fi mai dificilă: „Mă așteptam să îmi fie mai greu, după o pauză atât de lungă. Dar m-am adaptat bine, le cunoșteam pe majoritatea fetelor din lot, iar acest lucru m-a ajutat. De asemenea, domnul Alexandru Weber, antrenorul, mi-a dat rapid încredere. Avem un sezon reușit, cu rezultate bune și în campionat, și în cupele europene, aș zice eu. Nu s-a terminat însă și vreau din tot sufletul să avem aceeași evoluție și pe final!".

A treia în clasamentul golgheterilor

Măgura este pe locul al treilea în Liga Florilor, cu 39 de puncte, în urma celor două formații din Capitală care se bat pentru titlul de campioană, CSM și Rapid. S-a calificat în grupele European League, terminând pe trei într-o serie cu Hening-Ikast, Storhamar și Lada Togliatti. Ultimul rezultat foarte bun: succesul de la Râmnicu Vâlcea (24-23) în fața campioanei din 2019.

La toatea acestea a contribuit din plin și Marilena. Este pe locul trei în topul golgheterilor în Liga Națională a României, cu 102 reușite, împărțind ultima treaptă a podiumului cu angoleza Magda Cazanga (Știința București). Pe primele două poziții sunt Cristina Neagu (CSM București) și ucraineanca Irina Glibko (SCM Râmnicu Vâlcea). Nici în parcursul european nu s-a descurcat deloc rău, marcând 57 de goluri.

Pe două fronturi, la sală și acasă

Meciuri multe, deplasări lungi, nu este deloc ușor pentru o sportivă care în același timp este și mamă. Totuși, Marilena Neagu spune că se simte împlinită cu tot ceea ce are. 

Îmi e greu în momentele în care sunt departe de Rareș. Cel mai mult am stat fără el cinci zile. Soțul mă ajută foarte mult, însă și aduce echilibrul necesar în astfel de situații. Am decis să ne mutăm cu toții, de la Brașov, altfel nu știu cum s-ar fi putut întâmpla toate aceste lucruri. Este greu să împaci sportul de performanță cu viața de familie, atunci când ai copil mic, dar este și frumos! M-am obișnuit și mă bucur de tot ce îmi oferă viața, atât la sală, cât și acasă!", conchide jucătoarea Măgurii. 

Vrea să mai joace câțiva ani

Odată cu revenirea pe teren, Marilena se gândește să mai joace ani buni, fiind cunoscută drept o handbalistă care stă foarte bine din punct de vedere fizic. Mai mult, a fost ferită de probleme medicale de-a lungul carierei. 

Extrema bucuroasă după o partidă reușită FOTO Dan Potor

Deși în handbalul de astăzi orice jucătoare suferă numeroase intervenții chirurgicale, ea a avut parte de una singură, în 2013 (tendon patelar). 

Le ține pumnii fetelor de la Corona

Până în vara trecută, cariera Marilenei se confunda cu echipa Brașovului, oraș care i-a devenit casă. Născută și crescută la Bacău, handbalista a ajuns sub Tâmpa în 2011. 

„Acolo am făcut pasul din Divizia A către Liga Națională, la 22 de ani. A însemnat foarte mult pentru mine. Apoi, de la evitarea retrogradării, am ajuns în câțiva ani, alături de Corona, în semifinalele Cupei EHF. A fost apoi acel moment, vrem să-l uităm! 

M-a afectat mult, le-a afectat pe toate fetele! Și acel episod, și pauza de apoi. Dar mă bucur că acum toată lumea joacă din nou handbal! Iar fetelor care acum joacă la Corona le țin pumnii să promoveze!", a subliniat Neagu. 

„Plecam din casă hotărâtă să mă antrenez, dar emoțional îmi era foarte greu. Mă uitam din minut în minut la ceas și mă gândeam la ce face cel mic" - Marilena Neagu

„Este greu să împaci sportul de performanță cu viața de familie, atunci când ai copil mic, dar este și frumos! M-am obișnuit și mă bucur de tot ce îmi oferă viața!" - Marilena Neagu

Citește mai multe știri din handbal:

Show more
Loading ...
Failed to load data.

Show more
Loading ...
Failed to load data.