Cealaltă Muguruza

Azu e de 29 de ani antrenoarea de baschet a fetelor de la Club Deportivo Ibaeta. A plecat cu o trupă de studente, acum evoluează în prima ligă. E mama lui Ander Muguruza, fotbalistul cu 89 de meciuri la Real Sociedad

Ține minte perfect ziua când a spart gheața: se găsea în curtea colegiului "Mary Ward" din San Sebastian, pe la prânz. Fetele nu prea jucau baschet la orele de educație fizică. Normal, anii ’90 băteau la ușă, sportul exista, dar domnițele preferau handbalul, gimnastica ori petanque. Cu datul la coș, mai subțire. A luat mingea, a chemat fix trei colege mai nerușinoase și așa, ele patru, au pornit să arunce. De unde să știe că plecase în aventura vieții?

Azu Muguruza a iubit maioul, dar, deopotrivă, și treningul. "Mi-a plăcut să pot învăța și pe altele. Am lipit iubirea față de baschet cu dorința de a arăta. Așa a apărut antrenoarea", spune.

A terminat "ANEFS"-ul din Țara Bascilor. Preparator fizic la echipe minuscule. Apoi, în 1993, la 25 de ani, a primit cea mai tare propunere din lume. Cei de la Universitatea din Țara Bascilor (UPV) au întrebat-o dacă nu vrea să coordoneze... echipa feminină de baschet, pentru campionatul universitar.

A acceptat pe loc: "Am început normal, de jos, dar nu m-am gândit că vom ajunge atât de sus. Corect, sunt mari șanse ca lucrurile să-ți iasă atunci când le faci pas cu pas, dar uite unde suntem!".

Prin 2001, UPV a fuzionat cu Atletico San Sebastian, pentru a juca în Primera Nacional. Așa a apărut UPV Atletico. Normal, tot cu Azu pe bancă. Șase ani mai târziu, în Leon, accesul în a doua ligă profesionistă. Apăruseră Laia și Ander, viitorul jucător de la Real Sociedad, copilașii. I-a fost greu, dar, cu excepția zilelor când a fost obligată să stea în spital, a venit pe parchet!

"Da, știu ce se spune, că o femeie care muncește, care antrenează la acest nivel, care are o fetiță și un băiețel și o familie numeroasă trăiește, zi de zi, ceva greu de explicat! Fals! Nu e nicio presiune, respir normal!”

"Și antrenorul vostru unde este?"

În 2007 a trebuit să schimbe multe, pentru că se trecuse, deja, la alt nivel. Antrenamente în afara sălii, recuperare după efort, studiul adversarelor. "Într-o zi aveam meci, la Valencia. Am intrat la încălzire, fetele aruncau la coș, am mers să salut tehnicianul advers. Am întins mâna, el a răspuns, apoi m-a întrebat când vine și antrenorul nostru! Nu putea crede că eu pregătesc echipa!". A început să tragă tot felul de semnale de alarmă: "Sunt puține femei la acest nivel, care să antreneze. De ce? Pentru că dacă văd că nu ajung undeva, aleg altă carieră".

Nu s-a oprit nici măcar o secundă. A părut Club Deportivo Ibaeta cu care, în 2013, a "sărit" în Liga Feminină Endesa, prima divizie! Competiția trecea printr-o criză, Muguruza a venit cu gura de oxigen, ceva de genul "Dacă vrei și crezi, poți!"

"Secretul e să insiști chiar dacă uneori vântul e mai puternic". O să spuneți că-s șabloane comuniste, dar Azu merge dimineața la școală, unde pregătește copilași între 11 și 17 ani, apoi la antrenamentele fetelor de primă ligă la baschet! În 2015 și 2017 au desemnat-o antrenoarea anului în Spania.

"Cum ați reușit toate aceste performanțe?", a sunat întrebarea. "Cu sufletul!", a venit răspunsul cel scurt. Recunoaște că vremurile s-au schimbat, dar că "șmecheria" e să te adaptezi: a pornit cu un vestiar plin de fete de-abia ieșite din liceu, acum profesionistele provin din șase țări. "Dar baschetul e același". I-a cântat și imnul, ca secund la naționala Under 20, unde Spania a luat aurul, la Europenele de la Sopron.

La 29 de ani de la prima zi a provocării, Azu, cealaltă Muguruza faimoasă pe pământ iberic, e bucuroasă că poate juca împotriva "forțelor" de la Perfumerias Avenida. Dar și supărată: "Suntem doar două femei din 14 bănci tehnice. Eu și Madelen Urieta, de la Araski. Asta nu vă spune nimic?".

* Sursa: Feb