Cum să ai obrăznicia să îi pui alături, ba să mai și inversezi datele problemei? La 37 de ani, unul fuge după recorduri, celălalt aleargă să dea un sens vieții. A cui avere e mai mare?
Două știri apărute simultan. Lui Cristiano i-a sărit (iar) țandăra când a fost întrebat despre retragere, în timp ce Bănel înființează o școală de fotbal. Și, mă rog, care-i legătura?
Bolta cerească sub care trăiește portughezul arată cu totul diferit față de aceea a lui Bănel. Cristiano are în portofoliu și în portofel recorduri inaccesibile, faimă, bani și un tupeu nemaivăzut. Pe Bănel, în schimb, îl bântuie și acum nenorocitul ăla de autogol de pe Bernabeu. Gurile rele spun că l-ar mai bântui și cămătarii. Să sperăm că nu. Nu mai.
Deci, care-i subiectul? De exemplu, ce face viața din doi oameni de aceeași vârstă, cu aceeași profesie. Fotbalul.
La fel de enervant
Descoperitor al elixirului tinereții veșnice, Cristiano continuă să joace la nivel de top și la 37 de ani. Mucalit, Wayne Rooney, acum antrenorul lui Derby County, l-a descris într-o singură frază. "Nu mai e la fel de bun, dar e la fel de enervant". Ăsta da sarcasm englezesc! Ultima dovadă că Ronaldo lusitanul nu prea mai e ce a fost, deși-i golgeterul unui United steril în formă și conținut, meciul de baraj Portugalia-Turcia 3-1.
Cu el absent pe lista marcatorilor, dar agitat și nervos. Si mereu cu un pas în urma fazei. Vorba unui alt mucalit, de data asta din fotbalul nostru, dând senzația că i-a cam sărit lanțul. Are fotbalul ăsta al nostru niște zicale mai tari decât fotbalul însuși.
Să îl ia Zlatan?
La 37 de ani, Ronaldo nu se gândește la retragere, iar atunci când este chestionat pe subiect îi sare țandăra, nu doar lanțul. Cum s-a întâmplat la conferința de presă dinaintea meciului decisiv cu Macedonia de Nord, când ziariștii au întrebat retoric dacă Mondialul qatarian va fi ultimul din cariera lui.
Da, dom’le, cum să îl întrebi pe Cristiano dacă la 37 de ani se gândește la retragere? Păi, să îl ia Zlatan, care la 41 se pregătește de încă un Mondial? Las că și Zlatan are pinioanele tocite și joacă la Milan din an în Paști. Dar de, asta se întâmplă când te încăpățânezi să nu pui ghetele-n cui și racheta în husă. Șocant, parcă e de preferat gestul australiencei Ashley Barty, retrasă la 26 de ani.
"Surd"
Leat cu portugezul, Bănel Nicoliță nu a avut longevitatea acestuia, deși în fișa postului el figurează și acum ca jucător al lui CS Făurei. CS Făurei, echipa din urbea natală a lui Bănel și gaura neagră în care au dispărut mulți din banii câștigați de fostul stelist. Echipa în care omul nostru investise mai mult dintr-o asumată datorie sentimentală nu mai există.
Născut sărac, dintr-o familie numeroasă, Bănel a încercat să dea ceva înapoi comunității, chiar dacă aceasta nu făcuse nimic pentru el. Generos și "surd", așa l-am putea caracteriza. Păi, cum să nu auzi, băi nene, când galeriile adverse, ba uneori și propria galerie, croncăne și îți strigă cioară?
Sau și mai dulce, mori cioară! Iar tu, pacifistul de pe margine, ești avertizat cu o înjurătură printre dinți: Așa sunt frumoasele noastre galerii, băi mironosițelor, mai slobode la gură. Ia nu vă mai fandosiți!
O școală
Bănel Nicoliță își deschide o școală de fotbal. Nu o academie, trăim moda academiilor, o școală. Urmărit de datorii, cu agoniseala muncii lui de fotbalist cheltuită când pentru emanciparea propriei familii, când cu proiectul CS Făurei, Bănel Nicoliță își propune să își salveze viața cu ceva legat tot de fotbal. Textul de promovare a școlii sună natural. Ca un îndemn sincer la învățătură în detrimentul lenei.
"Avem toată încrederea că în timp, prin muncă, antrenamente și profesionalism vom obține cele mai mari rezultate, iar scopul principal este promovarea unui mod sănătos de viață pentru copii și juniori". Nu vi se pare că într-un fel Bănel este mai bogat decât Cristiano? Nu, am înțeles. Scuze pentru deranj!
{{text}}