Dușmanul lui Iordănescu

Nu-i simplu să cântărești o echipă în care titularizările, măcar parte din ele, le-a stabilit mai degrabă colectivul medical decât cel tehnic, cazul naționalei României la startul mandatului lui Edi Iordănescu. 

Care are dreptul la circumstanțe atenuante, la scuze, în condițiile în care i-au lipsit, bolnavi sau accidentați, câte 4-5 jucători la amicalul pierdut acasă cu Grecia, dar și la cel egal în deplasare cu Israelul. Ca atare, Edi merită scutit de o critică viguroasă.

Una temperată însă, prietenoasă, tot i se cuvine. Asta deoarece n-a reușit să bată adversari mai slab cotați, grecii fiind pe locul 55 FIFA, iar israelienii chiar pe 77. Că selecționerul nostru i-a văzut „foarte competitivi” e o figură de stil mai greu de înțeles. De către mine, de pildă, nu.

Dacă Bouchalakis și Goldberg s-ar încadra la „foarte competitivi”, în situația în care Chiricheș et Comp. i-ar fi întâlnit pe francezi, pe belgieni ori pe spanioli, aceștia cum trebuiau prezentați, ca extratereștri, ca balauri?!

În ciuda faptului că au dat piept cu adversari modești, de mâna a doua spre a treia, „tricolorii” n-au convins. Iar încântat și mai puțin. Din cauză că, silit de împrejurări, Iordănescu jr. n-a avut posibilitatea să alinieze cele mai bune garnituri, dar și pentru că, sua culpa, n-a insistat asupra unui schelet de echipă, n-a conturat un nucleu. 

În loc să se fixeze la 16-17 jucători de bază, el a părut să caute și să nu găsească. În consecință, a rulat în 180 de minute 25 de jucători, nu mulți, foarte mulți!

Pe lângă portarii Aioani și H. Moldovan, ceilalți nefolosiți dintre convocați au rămas Sorescu și Petrila, cu observația că Drăgușin, debutant ca și Oct. Popescu, a intrat contra grecilor în minutul 88. Atât.

De spus și că singurul integralist a fost Florin Niță, ba și cu notele cele mai mari!, a cărui prezență între buturi a contrazis însă principiile lui Edi. Conform cărora, lăsat mereu rezervă la Sparta Praga în ultima vreme, bravul Niță n-ar fi trebuit nici măcar chemat la lot!

Surprinzător e că, deși naționala noastră nu s-a ridicat la nivelul promisiunilor și, evident, nici la al așteptărilor, apărare rarefiată, mijloc rupt, atac debil (vârfurile Pușcaș, A. Ivan și Alibec au tras zero șuturi pe poartă în două partide!), selecționerul s-a declarat mulțumit! „Cred foarte tare în potențialul acestei echipe”, a rezumat el.

Frumos, chiar încurajator că gândește așa, nu-l împiedică nimeni să fie optimist. Dar nu s-ar impune oare, dacă tot posedă resurse, ca echipa să le și arate, nu să le țină ascunse?!

Întrucât „tricolorii” se vor mai reuni abia în iunie, pentru primele 4 (din 6) meciuri din Liga Națiunilor, rezultă că Iordănescu va trebui, presat de timp, să ia atunci decizii rapide și, desigur, inspirate. Din păcate, în loc să-i fie aliat, timpul ar putea deveni dușmanul lui. Deoarece Edi n-a răspuns la multe întrebări, posibil să fi și devenit.