Un fotbalist se revoltă pe țară și amenință că emigrează din cauză că i se pare că ajutorul de înmormântare e ofensator de mic. Interesant
După ce se lasă de fotbalul-crampoane Torje merită să intre în fotbalul-administrație. Are verb, are opinii, își permite să fie sincer și direct. Bine, unii mai răutăcioși pretind că Torje s-ar fi lăsat deja de fotbalul-competiție. Printre aceștia și ceva suporteri DDB care îl înjură și îl amenință atunci când prinde un meci mai prost. Și nu sunt puține acelea în ultima vreme. "Păi, de 50 de euro ce vrei să-mi faci, să mă tai?", i-a înfruntat atacantul pe cei care în contul cotizației de membru al bine cunoscutei asociații a suporterilor cred că li se cuvine orice.
Triunghiul
Cam abrupt spus și cam contondent, dar în esență Torjinho are dreptate. Cu observația că relația club-fotbalist-suporter devine toxică din cauza complicității tuturor laturilor ale acestui triunghi. Cluburile cultivă anumite facțiuni ale galeriilor pentru că din când în când le folosește ca grupuri de presiune. Cum ar fi. Să schimbi un antrenor, să împingi un jucător să se ducă unde-o vedea cu ochii. La rându-le, ca să aibă liniște și să nu se trezească cu mașinile zgâriate cu cuiul, jucătorii acceptă teatrul acela al umilinței, când merg la peluză să dea socoteală galeriei revoltate.
Nu că ar fi niște năpăstuiți jucătorii și cluburile, dar moral vorbind Măria Sa Suporterul iese cel mai câștigat din toată povestea. În felul lui direct și sincer, asta a vrut să transmită către urbi et orbi Gabi Torje. Mă rog, mai mult către orbi decât către urbi.
Prosoape, lumânări, toate cele
A mai avut recent o luare de poziție fostul internațional, exprimată la Playsport Live. Una provocată de moartea tatălui. Dincolo de tristețea la pierderea unui părinte, este revoltat Torje de cuantumul ajutorului de înmormântare. Cele "50 de milioane" (5.000 de RON , care sunt în realitate 6.000), pe care le oferă statul român. I se pare jignitor prețul acesta pentru un om care, cazul tatălui său, a muncit zeci de ani pentru stat să primească un sprijin financiar care este doar un pic mai mare decât costul unui coșciug (40 de "milioane", zice Gabi), la care se adaugă prosoape, lumânări, banii pentru taica părintele și pentru dascăl. Vedeți că discuția migrează undeva între morbid și derizoriu.
Atunci când îți permiți să fii supărat pe țară
Cu precizarea, venită dintr-o tristă experiență personală, că un coșciug costă "40 de milioane" doar dacă este de, scuzați, fițe, a spune că din cauza asta ai hotărât să pleci din România peste doi-trei ani, cu destinația Spania, pare cam mult. Dar sigur că omul e liber să facă ce vrea pe banii lui, fără să dea socoteală țării pe care o consideră nerecunoscătoare cu fiii ei. Ba chiar să-i dea cu flit. Din fericire pentru el, Torje aparține acelei categorii restrânse de români care își pot permite să trăiască oriunde pe planetă, din Deșertul Arizona până în Patagonia și din Dubai până în Siberia. Ei nu, chiar în Siberia nu!
Morala nefericită
A câștigat bani frumoși Torje din activitatea lui, de zeci, sute sau chiar de mii de ori mai mult decât un om care în continuare "își rupe mâinile și picioarele" (aș adăuga aici unii chiar și creierul), iar asta îi oferă confortul material și psihic să-și ia familia și să plece încotro vede cu ochii. Moral, mesajul nu este cel mai fericit, dragă Gabi. Nu te poate forța nimeni să iei exemplul bărbaților aceia din Ucraina și să lupți cu arma în mână pentru țara ta dacă, Doamne ferește!, se întâmplă ceva și pe la noi. Dar să îți iei bagajele pentru că nu ți-au ajuns banii de prosoape și lumânări este o nedemnă formă de supărare a păstorului pe sat.
Ceva datorii
Acesta nu este un rechizitoriu. La 32 de ani, Torje mai poate juca (bine) fotbal câțiva ani. Sau nu, e alegerea lui. Legal vorbind, nimic nu îl poate împiedica să emigreze în Spania. Sau altundeva. Moral, stânjenitor concept, el ar avea totuși ceva datorii către acea țară care oferă "doar" 50 de milioane ajutor de înmormântare. Știi, Gabi, unora nu li se pare o sumă chiar atât de jignitoare. Pentru ei ar fi frumos să mai rămâi pe aici și împreună să încercăm să schimbăm câte ceva. Uite, de exemplu, a apărut o generație nouă de medici. Unii care își respectă pacienții și nu mai stau cu mâna întinsă. Avem voluntari care ajută refugiații fără să aștepte vreun "ajutor", sunt nenumărați oameni care muncesc cu pasiune pentru mult mai puțin de "50 de milioane" salariu lunar.
De ce nu ar apărea și alți oameni în fotbal, unii care își îndrăgesc meseria și își respectă publicul fără penitențe teatrale în fața galeriei? Țara trebuie schimbată nu evadând. Gândește-te, Gabi! Ești un om inteligent, îți poți asuma exercițiul ăsta. Cât despre Spania, poți merge în vacanță acolo și de 10 ori pe an.
{{text}}