Helmut Duckadam #63. De ce-l stresează propriile zile de naștere, ce cadou păstrează de 56 de ani și ce dar „imposibil" își dorește acum.
Pentru Helmut Duckadam, ziua de 1 aprilie a fost mereu o zi grea. Cât a fost mic, la Semlac, nici nu mergea de ziua lui la școală pentru a evita glumele mai mult sau mai puțin răutăcioase. Când a devenit celebru, numărul admiratorilor a devenit atât de mare, încât „corvoada" de a răspunde la sute de telefoane și de mesaje l-a determinat aproape să-și urască aniversarea.
De la apariția rețelelor sociale, prietenii virtuali s-au înmulțit exponențial. Odată cu ei, și „obligațiile" de a fi amabil cu mii de oameni, unii dintre ei ascunși în spatele unui nickname. „Am foarte multe cunoștințe, dar prieteni cu adevărat extrem de puțini", mărturisește "Eroul de la Sevilla", care azi împlinește 63 de ani.
Îl vizitează nepotul pe care Helmuth Duckadam nu l-a văzut: „Emoția e mare”
- Ce mai faceți, domnule Duckadam, cum e viața la 63 de ani?
- Anii apasă tot mai greu, de ce să nu recunosc?! Totuși, slavă Domnului!, câtă vreme putem alerga de colo-colo, încă e bine.
- Poate că veți primi un cadou deosebit și o să aveți iar un moral ridicat!
- Da, surpriza a fost deja deconspirată. Nu chiar pe 1 aprilie, ci la câteva zile după, va veni la mine nepotul din partea fiicei din prima căsătorie, Brigitte. Băiețelul are deja patru ani și n-am apucat să-l văd decât în poze, trăiește alături de mama lui în Statele Unite. Bucuria e cu atât mai mare, cu cât va petrece alături de mine două luni. O să am timp să-l învăț o mulțime de chestii...
- E primul dumneavoastră nepot?
- Nu, am și din partea fiului meu, Robert. Pe „american", însă, nu l-am cunoscut decât online, de aceea emoția e mare.
„Aș vrea să scap, însă știu că nu se poate”
- În afara de vizita nepoțelului din SUA aveți programat și altceva?
- Nu cine știe ce. Poate nu mă credeți, dar mie nu mi-a plăcut niciodată ziua mea!
- Cum așa? De ce?
- În primul rând, pentru că-s născut de ziua păcălelilor. Încă de mic s-au glume pe seama datei de naștere, motiv pentru care pe 1 aprilie chiuleam de la școală! Uneori, duceam bomboane colegilor pe 2 aprilie ca să creadă unii că atunci sunt născut.
- În al doilea rând?
- Mai ales în ultimii ani, de când am o mulțime de cunoștințe, mi-e tot mai greu să fac față asaltului oamenilor de ziua mea. Să nu fiu înțeles greșit, mi-e drag să discut cu cei din familie, cu prietenii. Totuși, trebuie să recunoaștem, prieteni adevărați sunt puțini, foarte puțini.
- Vă obosește să răspundeți zecilor, poate sutelor de telefoane, mesaje...
- Știți cum e, vrei, nu vrei, te doare capul, măseaua, ești obligat să fii amabil cu toată lumea. „Da, mulțumesc, toate bune și vouă!", „Oooh, dar ce mai faceți?!", „Ce vă mai fac copiii?!" și alte discuții de genul acesta care pe mine mă obosesc. Aș vrea să scap, însă știu că nu se poate.
Povestea păpușii primite de Duckadam de la bunica
- E și acesta un preț al celebrității!
- Da, să zicem... Deși eu nu mă consider o celebritate.
- Acum jucați cartea modestității.
- Nu, chiar nu mă văd vreun megastar. Și bine că nu sunt, că atunci m-aș fi ascuns de tot de ziua mea! (se amuză copios)
- Primul cadou vi-l mai amintiți?
- Primul...? Sincer, nu... Știți cum era la țară, se făceau cadouri din astea practice. O pereche de pantofi, o cămașă, nimic sofisticat.
- Dar vreunul mai deosebit, care v-a rămas în suflet?
- O păpușă, primită de la bunica!
- Păpușă?!?
- Da, asta a fost solicitatarea mea, asta mi-a adus bunica. S-a întâmplat în 1966, când am împlinit 7 ani. Bunica e, de fapt, cea care m-a crescut, mi-a făcut toate poftele.
- Și de ce i-ați cerut, ca băiat, o păpușă?
- Dumnezeu mai știe de ce... Ea a plecat în anul ăla în Canada, în vizită la niște rude. Nu mă întrebați cum a făcut de a putut merge tocmai acolo în anii ăia, era o femeie extraordinar de descurcăreață. Ei bine, înainte să plece m-a întrebat ce cadou să-mi aducă din Canada. Eu i-am cerut o păpușă, iar ea mi-a respectat dorința. Păpușa aia a rămas și acum cel mai de suflet lucru pe care-l am!
- O mai aveți, după 56 de ani?!
- Da, o păstrez cu sfințenie. A avut grijă de ea bunica, apoi mama, acum va rămâne îm grija fiicei mele celei mici.
„Măcar 10 ani mai puțin și sănătate mai multă"
- Cât ați fost portar ați jucat vreodată de 1 aprilie?
- Din ce-mi amintesc, nu. Și bine că nu s-a nimerit!
- Ca să nu dați de băut?
- O ladă cu bere dădeam oricum colegilor, nu asta era problema. Însă vă dați seama ce glume s-ar fi făcut dacă eram păcălit de vreun adversar pe 1 aprilie?!
- O aniversare de pomină?
- Nu, v-am spus că nu mi-au plăcut niciodată zilele mele de naștere, deci nici n-am pus la cale ceva cu totul și cu totul deosebit. Poate doar ce mi-a pregătit soția la 60 de ani, când m-a plimbat cu limuzina. Îi tot zisesem, în glumă, că n-am mers și eu ca barosanii cu limuzina și mi-a organizat o seară minunată.
- Dacă ați avea bani mulți, mulți de tot, ce cadou v-ați face?
- Eeeh, ce vreau eu chiar nu se poate, oricât de mulți bani ai avea. Mi-aș dori să am măcar cu 10 ani mai puțin și sănătate mai multă.
- Cu anii nu vă putem ajuta, în privința sănătății primiți cele mai calde urări din partea noastră!
- Mulțumesc frumos! Să fim sănătoși cu toții, să ne bucurăm de viață cât mai putem, că vedeți câte nenorociri se pot întâmpla de azi pe mâine!
Banii, averile nu m-au pasionat. Sigur, e bine să ai un venit decent, dar nu m-am imaginat niciodată trăind pe yachturi și ducând o viață de lux
Prin București conduc un Smart, lumea se și miră când mă vede în ea. Eu, ditamai omul, într-o mașinuță atât de mică. Însă e ideală pentru haosul din oraș
CV Helmut Duckadam
- S-a născut pe 1 aprilie 1959, la Semlac (Arad)
- A făcut junioratul la Semlecana Semlac și la Gloria Arad
- Ca senior, a fost legitimat la: Constructorul Arad (1977-1978), UTA ('78-'82), Steaua (ianuarie '83-'86), Vagonul Arad ('89-'91), CPL Arad ('93-'94)
- A debutat în Divizia A pe 17 septembrie 1978, în partida CS Târgoviște - UTA 2-0
- Meciuri în „A": 133
- A disputat ultima partidă în „A" pe 14 iunie 1986, Steaua - SC Bacău 2-1
- Pe 15 mai 1986, la 8 zile după finala de la Sevilla, a marcat, din penalty, în victoria cu Progresul, 5-1, din "sferturile" Cupei României
- Meciuri în cupele europene: 11 (a încasat doar 6 goluri)
- Palmares: o Cupă a Campionilor Europeni ('86), două titluri de campion ('85, '86) și o Cupă a României ('85)
- Selecții în naționala de seniori: două, ambele amicale, în 1982; a fost integralist în România - Danemarca 1-0 și a intrat pe teren în ultimele 3 minute din RDG - România 4-1
{{text}}