Într-un amplu interviu acordat Gazetei Sporturilor, Bănel Nicoliță, fotbalist important în prima parte a anilor 2000, vorbește despre marile sale regrete, dar și despre banii agonisiți în carieră.
- Bănel, cu câți bani ai rămas după cariera de fotbalist?
- 300.000 și ceva de mii de euro. Restul în imobiliare. N-am câștigat foarte mult. Pentru că eu în Franța jumătate dădeam la statul francez. Așa era acolo. Vă pot confirma cei care au fost acolo.
Bănel Nicoliță: "Am crezut în oameni, cumpăram zeci de tricouri și făceam mese"
- Ți se pare că pe lângă Făurei, ai mai risipit și altfel banii?
- Am făcut și greșeli, de ce să mă ascund. Fiecare greșește! N-au fost greșeli grave. Ce mi-a plăcut, am făcut. N-am regrete. În fotbal am pierdut cei mai mulți bani.
- Uitându-te în urmă, ai regrete legate de oameni?
- Când jucam la Steaua știi câte tricouri cumpăram? După meciuri plecam cu 15-16 tricouri după mine. Nu apucam să ajung până la Brăila, pentru că acolo locuiam atunci, să mai am la mine ceva.
Mai rămâneam cu promisiuni. Le spuneam că aduc săptămâna viitoare, că dau comandă după următorul meci. Plăteam bani mulți pe tricouri, din buzunarul meu.
De la club aveam un singur tricou, cel cu care jucam. Pe care îl dădeam după meci cuiva care își dorea mult. N-a fost vorba de mine niciodată. Tot timpul făceam pentru alții. Și mese? Nu mai zic.
- Adică îți cinsteai prietenii.
- Vedeți restaurantul ăsta. Mese pline. Le plăteam eu notele. Câți din ei mă mai salută? Câți din ei mă mai sună? Îi lăsam la masă, pe unii îi mai și încercam, le ziceam să bea, să mănânce, că mă întorc eu după jumătate de oră și plătesc. Stați liniștiți, plătesc eu.
Cât era ea, 12 milioane, 15 milioane. Plăteam tot. Frații mei și mama îmi spuneau: "Mamă, ai grijă. Mamă vezi că nu-i nimeni lângă tine cum sunt frații tăi". Am vrut să simt pe pielea mea cum e să pierzi. Și am simțit-o.
- Mai ai din prietenii vechi pe cineva?
- Nu! De fapt, am un singur prieten de la Brăila, pe Vali, care a rămas lângă mine indiferent de situație. Omul ăla și-ar da viața pentru mine. Vorbesc de prietenii din Brăila, oameni cu care am făcut multe lucruri.
Mă duceam acasă în vacanță și organizam meciuri, grătare, mese, cu bătrânii și tot așa. Îți dai seama că și lor le plăcea să joace împotriva mea. În schimb au rămas lângă mine foștii mei colegi de la Steaua. Cu toți sunt prieten.
- Ce vis ai?
- Să-i duc pe băieții pe care îi voi antrena cât mai departe. Cu asta rămâi după, când ești antrenor. Și uite, promit că atunci când voi aduce unul vă voi anunța. Să dați pe prima pagină, "Bănel Nicoliță a dus primul jucător la FCSB. Asta vreau. O să vedeți, nu mă las".
4 echipea bifat Bănel Nicoliță în Liga 1: FCSB, Farul, ASA Târgu Mureș și Poli Timișoara
Așa e în viață. Până nu vezi și nu simți pe pielea ta trădarea, nu crezi. Am fost puțin nebun. Am avut prieteni care au trecut prin ce-am trecut eu și îmi tot ziceau. Dar eu tot ca mine făceam. Am ajuns să pierd. Cu timpul mi-am dat seama că am greșit. Am făcut cele mai proaste alegeri.
Voi da totul pentru școala mea de fotbal. E motivația mea. Vreau să duc acei copilași cât mai sus. Evident că mi-aș dori să-i duc apoi la FCSB sau la Nantes. Cu asta te mândrești apoi.
- Bănel Nicoliță
{{text}}