La 93 de ani, Gheorghe Dungu, portar în anii '50-'60 și cel mai vârstnic fost jucător al Rapidului, spune că cei din Giulești „nu mai știau de mine fiindcă nu le-am mai dat ocazia. Poate am greșit și eu, dar nu-mi plăcea să mă bag în față”.
Astăzi, cel mai vârstnic fost jucător al Rapidului, portarul Gheorghe Dungu, împlinește 93 de ani. Locuiește în Drumul Taberei, într-un apartament la etajul 3, împreună cu soția sa, Silvia Popescu. Nu prea mai iese la plimbare: „Blocul n-are lift și mi-e greu să mai urc pe scări. Prefer să stau pe balcon, la o țigară și o cafea, să văd lumea de sus”.
Mai amestecă amintirile, însă povestește cu lux de amănunte despre primii săi ani în fotbal. I-a plăcut mingea de mic. Rememorează: „Tata, care era zidar, mi-a zis clar: «Să nu te prind la sport! La școală, că îți rup oasele!». Totuși, știa că sunt căpos și fac totul pe invers. Pe la 6 ani, familia noastră s-a stabilit la Făgăraș. Încă din școală eram bun, eram tartorul lor.
Am început ca atacant. Mă antrenam pe ascuns, tata a aflat târziu, de la vecini. Pe la 15-16 ani, la un meci între Nitramonia, unde jucam, și Metrom Brașov, ni s-a accidentat portarul și am intrat eu în poartă. Am și apărat un penalty, mi-a plăcut, iar antrenorul mi-a zis: «Gata, portar rămâi!»”.
În plonjon, la o partidă a Rapidului din urmă cu 7 decenii
Gheorghe Dungu și mentorul Valentin Stănescu
Ulterior s-a transferat la CFR Făgăraș, „unde, la un meci, m-a văzut Ghiurițan, care juca fundaș la Rapid. M-a recomandat, au mai trimis oameni să mă urmărească, că mergeau prin țară, să mai vadă tineri. M-au chemat apoi la un trial în București, unde veniseră 44 de jucători. După trei partide de verificare, în care n-am luat gol, am rămas, împreună cu alți trei.
Aveam 20 de ani, la Rapid apăra Valentin Stănescu, iar antrenor era Ronay, un om deosebit. Am avut noroc că Valentin m-a plăcut, a fost mentorul meu, m-a pregătit ca pe urmașul lui. Și am debutat în Divizia A la un meci cu Reșița, pe o vreme câinoasă, pe un teren plin de noroi. N-am luat gol și așa a început povestea”
Gheorghe Dungu, în echipamentul naționalei
Gheorghe Dungu: „Nu mă mai uit la meciurile Rapidului”
A apărat în peste 200 de jocuri în primul eșalon, toate la Rapid, până în 1963. Absolvent de IEFS, a mai rămas o vreme ca antrenor la portari. L-a pregătit puțin chiar și pe Rică Răducanu, după care a plecat în căutarea unei cariere de „principal”. A revenit în Giulești în sezonul '85-'86, când a fost secundul lui Ion Motroc.
După care, a rupt brusc legăturile cu clubul. Refuză să vorbească despre motivele care l-au determinat să facă asta: „Nu vreau să mai vorbesc despre ce a fost. E secretul meu, nu am vorbit cu nimeni despre asta. Iubesc Rapidul, dar ăla, al meu, nu pe cel de după ce m-am lăsat. Rapid nu că m-a uitat, m-a aruncat!
N-a mai vrut să știe de mine. Au fost promovați numai unii, alții parcă nici n-au fost pe acolo. După '90, n-am mai vrut nici eu să aud de ei. N-am mai fost în Giulești, nu prea mă mai uit nici la meciurile lor”. De atunci a și rupt orice legătură cu lumea fotbalului.
Cu două zile înainte de inaugurarea noului stadion, aflase de la niște vecini că o lojă îi va purta numele. Soția sa spune că „am dat eu telefoane la club ca să aflăm cum ar putea Gigi să vină la deschidere. Au rămas perplecși, nu mai știau că trăiește, credeau că e o glumă. Ne-au invitat totuși și chiar a fost frumos. Dar nu are vreun abonament special, dacă ar vrea să meargă la meciuri”
Cum a albit instantaneu la un zbor în Africa
În '72-'74, Dungu a antrenat naționala Zanzibarului: „A fost interesant, dar m-am întors fără nimic. Aveam salariu 1.100 de dolari, iar chiria la casă era 700 de dolari. Am zburat odată spre Nairobi, să vedem Nigeria, că urma să jucăm cu ei. Avionului i-a murit un motor, apoi și celălalt dădea rateuri, așa că am aterizat forțat.
Nu știu cum am scăpat cu viață. Când am aterizat mi-am dat seama că îmi albise părul. La întoarcere, cu alt avion, am spus cele 16 rugăciuni pe care le știam de câte 10 ori, tot drumul”, povestește Dungu.
Mi-a plăcut la inaugurare. Nu mai fusesem pe Giulești de peste 35 de ani. Cel mai mult m-a impresionat galeria, că pune suflet. Rapid a atras mereu lumea la stadion, era echipa oamenilor simpli
Cu Steaua și cu Dinamo ne uram de atunci. La un meci cu militarii, la 1-1, Tătaru m-a călcat intenționat. Oamenii au văzut, au intrat în teren, a fost iureș. Nu s-a mai reluat jocul. Nu mai știu exact, parcă ne-au dat 0-3 la ambele echipe, la «masa verde»
-Gheorghe Dungu, ex-Rapid
814 leia fost primul salariu al lui Dungu la Rapid, în 1963. Primele de joc erau de 150 de lei
CV Gheorghe Dungu
- S-a născut pe 5 aprilie 1929, la București
- Ca senior, a fost legitimat la: CFR Făgăraș (1947-1948), Rapid București (1949-1963)
- Are două selecții în naționala de seniori
- Ca antrenor principal, a pregătit formațiile: Progresul Alexandria, Chimia Făgăraş, Metalurgistul Cugir, Oţelul Galaţi, reprezentativa Zanzibarului, Electroputere Craiova, Dinamo Slatina, Unirea Alexandria, Laminorul Roman, ROVA Roşiori, Sportul Muncitoresc Caracal
{{text}}