La numai 19 ani, Octavian Popescu e unul dintre cei mai importanți jucători din Liga 1. Mijlocașul a primit premiul pentru „Jucătorul lunii martie” în ancheta Gazetei Sporturilor. Puștiul-minune al roș-albaștrilor recunoaște că „trăiește un vis”, însă țintește mai departe și așteaptă să câștige trofee și cu echipa.
- Bună dimineața, Octavian! Sau Tavi, cum vrei să-ți zicem?
- Tavi, Tavi îmi zice toată lumea, e în regulă.
- Tavi, la 19 ani cei mai mulți adolescenți își caută drumul în viață, iar tu ai devenit deja o certitudine la FCSB, iar de curând ai debutat și la națională.
- Mă bucur, e frumos să fii apreciat, mai ales când ai vârsta mea. Pentru mine totul a început așa, pe repede înainte...
- Exact. Paradoxal, pentru tine pandemia a însemnat pasul înainte, șansa de a juca la nivel mare.
- Așa e, am avut cumva noroc cu pandemia. Sincer, nici nu mă așteptam să joc la FCSB. Am profitat de această șansă pe care am primit-o. Habar nu aveam că o să debutez.
- Cum a fost totul?
- Am avut meci la formația secundă, iar a doua zi dimineața am fost anunțat să mă prezint la echipa mare, pentru că voi fi în lot pentru meciul cu FC Argeș. Era acel focar de Covid la noi. A fost șansa mea...
- O șansă de care ai profitat, de un an se discută despre tine în aproape fiecare emisiune tv. Cum e?
- Mă mai uit, dar în general urmăresc meciuri din campionatele mari. La știri, mai rar.
- Ce ți-au zis părinții când ai plecat de acasă?
- Am plecat din Nucet când aveam 11 ani. A fost greu, am avut probleme pentru că-mi era dor de casă. În timp, m-am obișnuit. Altfel n-aș fi putut reuși. Dar da, la început plângeam, ca orice copil crescut lângă părinți. Eram și destul de mic, ce-i drept.
- Gigi Becali?
- O dată am vorbit cu dânsul. Normal că mă bucur că mă apreciază. Dânsul mi-a și zis să fac tot ce pot să am mingea lângă mine. Știu că vrea mulți bani pe mine. Nu mă gândesc eu la asta. Treaba mea e să joc bine și să ajut echipa. Ce va fi vom vedea. Important e să țin eu același ritm.
350.000 de euroera cota lui Tavi Popescu în urmă cu 14 luni
- Ai schimbat câteva cluburi, Regal, Rapid, Universitatea Craiova. Dar ai ajuns la o rivală a ultimelor două.
- Sunt stelist de mic și îmi pare bine că nu am rămas la Craiova sau la Rapid. Acum trăiesc un vis, însă nu pot să uit cât m-a ajutat mister Iencsi la Craiova. Am debutat în Liga a 3-a la 17 ani. Cred că acela a fost momentul când mi-am dat seama că pot mai mult.
3 milioane de euroe cota pe transfermarkt a lui Octavian Popescu, al 4-lea ca valoare în lotul FCSB-ului
Tata a fost dinamovist, însă eu de mic am fost cu Steaua. Mă bucuram pe ascuns când dădeau gol, deși tata știa că-s stelist. Îți dai seama că acum ține cu echipa la care joc eu
– Octavian Popescu
Octavian Popescu: „Mi-a plăcut mult Sânmărtean"
- Ai 19 ani și deja ai din ce alege. Care ți-e cel mai drag gol?
- Cel cu CFR Cluj, acela mi-e drag. Poate și cel cu Dinamo.
- Au rulat acele imagini cu tine, ai traversat tot stadionul!
- Cred că puteam să alerg de bucurie până la Brașov, nu mai simțeam nicio oboseală! Acea victorie 6-0 cu Dinamo e cea mai frumoasă de până acum. Însă cred că cele mai multe mesaje le-am primit după golul cu CFR.
- Ai debutat curajos la națională, emoții mari?
- Nu, n-am avut emoții, deși cred că uneori e bine să ai emoții. Dar să fie emoții constructive. Mă bucur că n-am avut trac, pentru că riscam, de exemplu, să nu mai pot să fac vreo preluare.
Domnul Pancu m-a apreciat mult, dar la Rapid n-am mai rămas pentru că nu mi-am dorit. Știam că pot mai mult, iar ce s-a întâmplat în ultimul an mi-a dat dreptate
– Octavian Popescu
- Idoli ai?
- Mi-a plăcut foarte mult de Lucian Sânmărtean, iar de „afară” îmi place Neymar. Mă uit mereu la televizor când văd un meci important, să mai „fur” câte ceva.
- Ce țintă ai la FCSB?
- Îmi doresc mult de tot să câștigăm campionatul și să jucăm cât mai multe meciuri în cupele europene.
65 de partidea adunat Tavi la FCSB, 12 goluri și 11 pase decisive
Din perioada copilăriei nu-mi aduc aminte altceva în afară de minge. De mic am fost numai cu mingea. Încă de pe la 7-8 ani mă duceam să joc cu cei mai mari, poate și asta mă ajută acum
– Octavian Popescu
{{text}}