Cazul Goretzka-Torres trebuie introdus în manualele despre sminteala planetară a arbitrajului. Să vedeți distracție și pe la noi când vine tehnologia!
Anthony Taylor este un arbitru din Anglia. Un arbitru prost. Prin urmare, Anthony Taylor se califică să arbitreze finala Champions League. La fel de prost, deci la fel de competitiv ca mister Anthony, este și Michael Oliver. Un alt "cavaler al fluierului" de peste Canalul Mânecii care ne face mai frumoase serile de UCL. Între ei doi presimt că se va da lupta și pentru arbitrarea finalei Cupei Mondiale. Au toate calitățile brexitiștii ăștia.
Deștept pentru specialiști
Anthony Taylor este un arbitru prost pentru public, dar deștept pentru forurile decizionale europene. Acest arbitru prost pentru ignoranți ca noi și deștept pentru specialiști nu a văzut penalty la faultul lui Pau Torres asupra lui Leon Goretzka în finalul meciului Villarreal-Bayern Munchen 1-0.
S-a lăsat cu mult sânge după săritura la cap dintre Torres și Goretzka, bavarezul arătând ca după o bătaie de gang între bande rivale. Era totuși un meci de fotbal din sferturile de finală ale Champions League. Pe un stadion cu nume artistic, La Ceramica, și în fața unui public parcă din alt timp, care își încuraja favoriții fluturând steaguri galbene. Steaguri galbene pentru "Submarinul galben". Adică Villarreal.
Perplexitate vindecată
În prelungirea acestei piese de teatru absurd marca Eugen Ionesco, eminențelor din camera VAR nu li s-a părut nimic în neregulă la atacul cetățeanului spaniol Torres Pau asupra cetățeanului german Goretzka Leon.
Perplexitatea noastră de chibiți incapabili a pricepe când e fault sau când e henț, când e ofsaid sau când e măcel pe teren a fost curmată de explicația încredințată GSP de un observator de arbitri din Liga 1 care a ținut să își păstreze anonimatul. Fiecare are dreptul la anonimatul lui. La pseudonimul lui.
Ne-a luminat domnul observator cu identitate secretă. Torres Pau "nu a avut brațul îndoit, nu l-a folosit ca pe o armă". Și continuă specialistul. "N-a fost o lovire intenționată cu cotul, jucătorul fiind preocupat doar de jucarea mingii cu capul. El, într-adevăr, are un braț acolo, a fost un contact, dar nu se vede un braț îndoit, o intenție vădită de a lovi cu cotul. De asta n-a intervenit nici VAR-ul. Pentru că nu a sesizat un contact. (…) Oricum , nu în toate situațiile în care se vede sânge înseamnă că jucătorul e vinovat."
Cipați cu paragrafe de regulament
Fabulos! Putem merge și mai departe pe firul logicii. Nu cumva Goretzka a fost agresorul și Torres victima? Ce căuta neamțul cu capul chiar acolo, în brațul adversarului? Ei da, așa mai venim de acasă. Și înțelegem că urmează distracție mare când vom avea și noi VAR-ul nostru în Liga 1. Pentru că una vede publicul și alta această castă de inițiați. Această societate secretă care ne cipează cu paragrafe de regulament interpretate după bunul lor plac.
Taylorul
O glumă proastă, asta a ajuns arbitrajul în zilele noastre. Înainte, fără VAR, era haiducie și o puneai pe var. Acum este prostie instituționalizată. În lumina ultimelor evenimente, aș propune ca unitatea de măsură pentru contacte sângeroase, dar nesancționabile să fie taylorul. Evident, în semn de respect pentru Anthony Taylor.
La modul cel mai serios însă, cazul Goretzka trebuie să rămână un document despre sminteala din arbitrajul mondial.
{{text}}