Noaptea regală a lui Benzema

Simplu și clar: posesie Chelsea 53, Real 47. Scor final 1-3, hattrick The King.

Miercuri noapte, după marțea dificilă cu două meciuri de muncă grea, cu victorii englezești în fața unui Simeone 5-5 în apărare, silindu-l pe De Bruyne să fie De Bruyne și să găsească gaura, ei bine, miercuri ne-am destins și am trăit o noapte regală căci a fost consacrarea ca rege a lui The King Benzema.

Hattrick cu Chelsea, în deplasare, dominând pe tot terenul cu geniul poziționărilor sale.

Domnind peste un meci

Incredibil! - a spus Balint, care nu prea rostește asemenea vorbă, rece la minune, cum se zice între poeți. Domnind peste un meci în care Chelsea domina posesia, Benzema poate răsturna orice posesie a adversarului.

De unul singur? Cum să se poată întâmpla așa ceva în fotbalul-asociație?, cum îl numiseră englezii încă de la început. Benzema dovedește că se poate, răsturnându-ne meciurile și prejudecățile.

Ascunde-te, pixule!

Fac pe deșteptul. Benzema ne face pe toți de deștepți și ne trimite la culcare. Sezoane întregi, tot la Real, a fost ratangiul nr. 1 și acum e rege. Ascunde-te, pixule!

L-ai înjurat destul, acceptă-l pe Găboajă (cum îi zice Boloni), Benzema e incredibil! O scriu ca fan Lewa - Lewa care, precum scria Daniel Scorpie „nu a existat”, Bayern prinzând cea mai inexactă zi cu un Villarreal apreciat de Ilie Dumitrescu drept senzațional.

Ieșirea din sclavia la Ronaldo

Dacă am ceva de imputat lui Balint și Dumitrescu este „concizia” (deși ador concizia...) cu care au tratat cea mai gravă problemă în evoluția lui Benzema de la ratangiu la rege: ieșirea lui din sclavia la Ronaldo.

Ei au atins problema, dar nu au dezvoltat-o. Eu o socotesc capitală, așa cum e ea în viața oricărei echipe de fotbal-asociație. Benzema e Benzema rege la Real Madrid după ce a scăpat de presiunea acelui genial Ronaldo.

Greșea pentru că nu crâcnea

Acela era regele, dacă nu chiar dictatorul echipei. Benzema supunându-i-se, ascultându-l, căutându-l tot timpul, obsedat să nu greșească pasa, să nu-l nemulțumească, rata, se angoasa, se precipita psihologic și se perpelea; nu se regăsea. Nu-și găsea personalitatea.

Era la cheremul regelui Ronaldo care poruncea și nu accepta crâcnire, din cele ce știm. Benzema, lângă Ronaldo, nu crâcnea, Și greșea.

Ilie Dumitrescu și Gabi Balint au evitat scurt problema, poate prea scurt, ei având în vedere și experiența lor lângă Regele nostru. Hagi poate că nu a fost atât de dictatorial ca Ronaldo. Dar avea o autoritate imposibil de ignorat.

Și Ilie, și Gabi știu ce înseamnă să ai un Rege în echipă. Firește, se cuvine discreție. Ei au fost prea discreți. E delicata mea imputare.

Modrici și Courtois

Altfel, de o săptămână și ceva, de la meciul acela Real - Barcelona 0-4 îmi mănânc pixul fiindcă am omis să-l analizez fără Benzema, absent și de pe teren, și din cronica mea. Benzema e în stare să răstoarne o posesie (Chelsea 53%, Real 47%) și poate că aici ar fi locul să închei asociindu-l cu două personalități fără de care nu ar fi ajuns Rege.

Ele se numesc Modrici și Courtois. După colegialitatea cu care se comportă față de ei - alta decât a lui Ronaldo...- sunt convins că și el, în entuziasmele lui de după fiecare gol, e gata să alerge ca să-i îmbrățișeze meseriaș.