Dezastru absolut

Marți, pe 12 aprilie, se vor ține alegeri pentru șefia FRF, pe care le va câștiga din nou Răzvan Burleanu. Și să vrea nu le-ar putea pierde, deoarece n-are adversar. 

N-a îndrăznit nimeni să candideze din pricină că, printr-o politică de avantaje și favoruri, Burleanu a creat și a cultivat în jurul lui, abil, o întreagă curte de yesmeni, dispuși să-l voteze cu ambele mâini. Într-adevăr, acestora le-a dat, i-a promovat observatori federali etc, că doar n-a dat de la el. A dat din sumele primite de la UEFA și FIFA.

Atât că lipsa unei opoziții reale nu constituie, cum pretinde RB, o dovadă că fotbalul românesc e unit. Nicidecum. E dovada că el stă în genunchi, că e aservit, ba chiar, cu scuzele de rigoare, inconștient. Întrucât, condus de un tip ce n-a înțeles și nu înțelege fenomenul, fotbalul nostru va merge din rău în mai rău.

Folosindu-se de apropierea scrutinului, GSP a analizat recent, la „Dezbaterea Zilei”, cei 8 ani de domnie ai lui Burleanu. Inițiativă remarcabilă, pe care-mi permit s-o laud tocmai pentru că nu mi-a aparținut, Dezbaterea a cântărit mandatele lui RB, cu luminile și umbrele lor.

În rolul avocatului, Dan Udrea i-a acordat președintelui o bilă albă, meritată pentru progresul de la U21, regula în sine, semifinala CE din 2019, calificarea la turneul final 2021 etc. În paralel, „procurorul” Remus Răureanu i-a imputat aceluiași că a îngropat democrația, dar și echipa națională. Pe care a dus-o din lac în puț.

Concluzia dialogului a tras-o, ca judecător, Cătălin Țepelin, iar ea s-a referit la „Un președinte rupt de realitate și imun la criticile celor care au crezut în el”. Celor cărora le-a vândut promisiuni și iluzii. Gogoși.

Mărturisesc că nu l-am simpatizat niciodată pe Răzvan Burleanu. În care am văzut, și cred că nu m-am înșelat, un carierist. Unul ce-și cunoaște însă bine interesul și caută să-l atingă cu orice preț. Mi-am exprimat părerea de-a lungul timpului și nu mă mai repet. Punctez doar că, deși s-a dezis de Mircea Sandu, ba l-a și repudiat, Burleanu și-a însușit multe dintre obiceiurile „Nașului”. Chiar le-a perfecționat.

Nu-l reabilitez pe Mircea Sandu, cu care n-am avut relații de prietenie, ci certuri și procese. Dar el, cu toate bubele lui, a lăsat ceva în urmă. Bazele de la Mogoșoaia și Buftea, Casa Fotbalului, precum și, în planul performanței, 5 prezențe ale naționalei la CM (2) și CE (3). Asta în vreme ce Burleanu a bifat doar o calificare, la Euro 2016, și aceea obținută cu antrenori (Pițurcă, Iordănescu) moșteniți de la predecesorul său. Iată de ce îmi asum riscul să scriu că Burleanu nu-i ajunge nici la degetul mic lui Mircea Sandu.

Deși de atâția ani la comandă, RB mai cere timp. Un alt mandat, poate încă unul și încă unul. Probabil visează să iasă la pensie de la FRF, dar până atunci speră să prindă un loc (plătit generos) în Comitetul Executiv UEFA. În care MS a activat 8 ani.

Numai că iubitorii fotbalului nu-s ușor de dus de nas. Aceștia s-au lămurit cine-i personajul, probă că 80% dintre ei, 10.815 din 13.445, apreciază în sondajul GSP din aceste zile că „Administrația Burleanu a fost un dezastru absolut”.

Altul, aflând cum gândește opinia publică despre el, ar intra în pământ de rușine și s-ar retrage. Nu și Burleanu, care continuă să promită, să sfideze și să meargă mai departe. Pentru că, nu-i așa?, e rău, dar poate fi și mai rău.