Fostul atacant Robert Niță (45 de ani) a fost crescut în Ghencea, apoi a ajuns la Corvinul Hunedoara, Cimentul Fieni, Oțelul Galați. A făcut parte și din echipa Forestei Suceava care a scris istorie în Ștefan cel Mare într-un meci de poveste cu Dinamo (în 11 noiembrie 2000), câștigat cu 5-4, după ce Dinamo a condus cu 4-0. Mai apoi, a fost și la Rapid.
Invitat la „Prietenii lui Ovidiu”, Robert a povestit detaliile transferului de la Steaua la Suceava, drumul cu peripeții și contrele pe care le-a avut la început de drum cu „Magiun” Barbu.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Robert, ai jucat la Steaua, puțin de tot însă.
- Eram la juniori, dar mă antrenam și eram în anturajul echipei mari. Jucasem și un meci la Bistrița în ultima etapă.
- Păi, și de ce n-ai rămas?
- E o poveste! Era Victor Pițurcă antrenor. Pe 3 august dimineața, am avut antrenament și i-am dat telefonul doctorului Ionuț Codorean pentru că trebuia să se nască fetița mea. Că dacă sună, să răspundă el și să-i zică lui nea Piți. N-a sunat, dar după antrenament a sunat nea Piți. L-a pus pe nea Fane Iovan să vină după mine în vestiar. Biroul era la etajul 1 în Ghencea.
imagine din arhiva GSP de la antologicul Dinamo - Foresta 4-5
- Așa.
- M-am dus și m-a luat direct. "Bă, Piticule, te duci la Suceava". "Nea Piți, nici nu știu unde-i Suceava. Ce să caut la Suceava?". "Ăștia au promovat. M-am înțeles cu ei". "Aștept să nască nevastă-mea, unde să plec?". Joi am semnat cu ei, vineri m-am suit în avion și am plecat la Suceava, iar sâmbătă am debutat cu Gloria Bistrița, am dat și gol cu capul.
„Bă, ești idiot! Ce cauți aici?!"
- E o poveste și cu drumul acolo, nu?
- Am stat șase ore în aeroport pe Băneasa, că se defectase aeronava. Aveam escală la Iași. De la Iași zbura ăla la altitudine de 2.000 de metri. În avion aveai impresia că se duce... Te zdruncina în toate felurile. Când am ajuns la Suceava, nu mă aștepta nimeni! Și am ajuns la hotel.
- Aici ce s-a mai întâmplat?
- Îmi aduc aminte exact și acum! La intrare, pe partea dreaptă, era o hartă din plastic cu formele de relief ieșite în evidență. O hartă mare mare, imensă, cât peretele. Mai mare scria doar București, în dreptul meu. Și am început să mă uit că nu știam unde-i Suceava. Dacă făceam și școală mai multă, câștigam mai mulți bani în viață. Aproape de tavan am văzut că se termină harta și acolo era Suceava. Mi-a venit să plâng! "Bă, ești idiot! Ai copil de două zile, ce cauți aici?!". L-am sunat pe nea Piți: "Unde m-ați trimis??".
- Și ai început să joci?
- Am fost o rezervă supărată mai ales că veneam de la Steaua. Eu nu-i știam p-ăia din echipă. Îi strigam "numărul 7", "numărul 10". Nu știam pe nimeni, habar n-aveam! M-a chemat Barbu la un meci când eram rezervă.
"Copile, vezi că...". "Bă, voi sunteți 14 inși! Eu vin de la Steaua, am fost cu ei în cantonament, cum mă pui rezervă la o nou-promovată?". "Ești pregătit?". "Bă, tu uiți de unde vin?!". Am început relația bine... "Bă, eu am venit aici să joc". "Ești cam tupeist tu! De la București. Îți arăt eu cine-i Barbu!". Acum suntem prieteni și e unul dintre prietenii mei buni.
- Crescut la Steaua, Robert Niță a jucat de-a lungul carierei la Corvinul Hunedoara, Cimentul Fieni, Oțelul, Foresta, Rapid, Hapoel Beer Sheva (Israel), Pandurii, Veria FC (Grecia), Rocar și The Cong Viettel (Vietnam). S-a retras în 2009
{{text}}