E a treia oară în acest campionat când Hagi merge la conferință, nu găsește pe nimeni sau găsește prea puțini jurnaliști și pleacă.
A cui e vina? Sunt mai multe unghiuri și întrebări.
1. Televiziunile care plătesc milioane de euro pe drepturile Ligii 1 nu alocă resurse suficiente pentru un meci de play-off, astfel încât să poată trimite o echipă în fiecare zonă unde se dau declarații (în principiu, sunt două - sala de conferințe și zona mixtă). Sau nu sunt interesate de aceste declarații. Dacă ai deja un interviu după meci cu antrenorul, la panou, te mai duci și la conferință? Probabil nu, te duci la zona mixtă, unde mai prinzi un jucător sau pe Gică Popescu, așa cum s-a întâmplat aseară.
2. Presa locală e decimată și nu de puține ori agresivă cu oaspeții. Site-urile și agențiile mai mari își permit un număr limitat de deplasări și aleg de cele mai multe ori derby-urile etapei, din motive evidente. Nu mai suntem în era în care se făceau deplasări la fiecare meci, cu câte 2-3 echipe de jurnaliști. Iar acum, datorită tehnologiei (și, în ultimii ani, și din cauza pandemiei), multe declarații se preiau din fața televizorului. Cât de mult ne afectează asta meseria?
3. De ce ofițerul de presă de la Farul l-a lăsat pe Hagi să intre pentru a treia oară într-o sală goală? De data aceasta nici măcar nu era o sală, era un cort improvizat.
4. De ce nu a intervenit LPF pentru a rezolva într-un fel problema prima sau a doua oară când Hagi n-a avut interlocutori? Doar a urcat cu diligență imaginile pe contul oficial de YouTube, fără alte comentarii (după care le-a șters).
Hagi invocă etica profesională și pretențiile pe care le avem, considerând că de-asta nu evoluează fotbalul. Sigur, dar cum rămâne cu ce ne spun, concret, antrenorii și jucătorii din Liga 1? Rareori se ridică cineva din eternele clișee-tranșee în care se târăsc trupele Ligii 1. Îi numeri pe degetele de la o mână. Când le aduni celorlalți cuvintele pentru un titlu de știre cu citat, îți dă cu minus. Ambalăm uneori prea frumos și respectuos fotbalul pe care îl avem.
Hagi nu are nevoie să ne spună cine este
„Suntem puțini. În fața lor apare cineva care merită mai mult respect. Sunt cine sunt, cu mine Liga e mai interesantă”
Gică Hagi, la Digi Sport Special, aseară
Respectul este câștigat, nu cerut. Hagi nu are nevoie să ne spună cine este, unii mai avem și acum postere cu el în tricoul naționalei pe ușă. Hagi e respectat. Aproape oriunde te duci în lumea asta, numele Hagi este universal, nu are nevoie de nicio explicație. Dar Hagi cere, totuși, respect. Cele două nu pot coexista.
Ce vrea, de fapt, Hagi? Statuie, ca-n '98, solicitată într-o altă conferință de presă antologică? Timpul a trecut, dar el și-a păstrat impresia că nu este prețuit suficient. A continuat războiul cu presa. A intrat de multe ori în conflicte cu jurnaliștii, care uneori erau de vină, alteori nu. În dialogul cu ei, și-a ales mereu întrebările la care să răspundă, s-a rățoit, dar a venit și cu idei extraordinare pentru fotbalul românesc, a susținut conferințe-manifest, în care ne-a vorbit despre viziunea sa. Până la urmă, culegi ceea ce semeni, și bine, și rău.
Respectul față de meserie înseamnă și să nu îi facem doar complimente lui Hagi pentru că e Hagi. A fost taxat când a greșit, așa cum a fost și lăudat când a meritat. Acum are dreptate. Da, trebuia să fie mai multă lume în sala de conferințe. Dar nu doar pentru el, ci în general, pentru orice antrenor în aceeași ipostază. Cu siguranță Hagi nu este singurul. Trebuie să gestionăm altfel aceste momente. Toți, inclusiv el. Și trebuie să ne adaptăm mai bine la resursele pe care le avem, indiferent că e vorba de corespondenți la meciuri sau de echipe de fotbal. E un fel de înfrângere. Și ca jurnaliști, și ca antrenori. Momentan, atât putem, ăștia suntem.
Later edit, comunicat pertinent al Farului: „Farul Constanța consideră justificată participarea managerului tehnic al echipei noastre la conferința de presă NUMAI în cazurile în care este prezentă și PRESA!”.
{{text}}