Cutremurătoarea descoperire a lui Iuliu Mureșan

Administratorul special al lui Dinamo vorbește despre lipsa de respect a arbitrilor și în general a adversarilor față de clubul pe care îl conduce.

Doctorul Mureșan a pus un diagnostic corect. Pacientul de care se ocupă prezintă simptome severe ale unei boli. Doar că suferința asta nu este nouă și, ca orice boală netratată, s-a agravat în timp.

A fost o vreme când bolnavul Dinamo câștiga campionate și se pregătea de Champions League. Părea puternic și sănătos. Atât de puternic încât impunea respect rivalilor și inspira frică adversarilor de rând.

Boala începuse să lucreze pe ascuns, ascunsă ba de vălătucii de fum ai trabucurilor lui Cristi Borcea, ba de limbajul binar al lui Nicolae Badea.

Brancardierul proprietar de coafor

Simptomele suferinței au apărut clar atunci când de pacient a început să se ocupe brancardierul proprietar de coafor Ionuț Negoiță. Acesta a redus medicația la un antinevralgic pe zi.

Atât a putut dumnealui, s-a justificat. Un antinevralgic la 24 de ore și chirie percepută pentru autocarul propriei echipe. Atunci când s-au terminat analgezicele ușoare, coafezul insolvenței și-a luat placa de întins părul, iar în scenă au intrat străinii.

Medicina spaniolă reprezentată de echipa condusă de Pablo Cortacero a dus bolnavul direct la terapie intensivă. Acolo de unde nu a mai ieșit nici azi, când la căpătâiul aparatului de EKG stă doctorul Mureșan.

Liga algebrică

După această fabulă cu tentă medicală putem reveni la realitatea curentă. Privim clasamentul play-off-ului, unde Dinamo stă solid pe antepenultimul loc.

Nu prea mai are șanse nici să urce, să coboare nici atât. Poziția a 8-a în play-out îi asigură participarea la barajul de supraviețuire în prima ligă.

Loc pe care Dinamo nu l-a câștigat în plan sportiv, ci grație depunctării masive a Gazului Metan, care, ajuns la cota -13, pare să concureze într-o ligă algebrică, nu într-una fotbalistică.

Axioma

Venirea lui Dusan Uhrin a mai îmbunătățit lucrurile la nivelul disciplinei de joc și chiar al disciplinei propriu-zise. Handicapul era prea mare însă.

Play-out-ul a început cu înfrângerea în fața Rapidului (1-3), dar acel 0-0 cu Sepsi și victoria în fața Chindiei, 2-0, întrețineau iluzia salvării directe. Eșecul din ultima etapă în fața Craiovei versiune Mititelu a provocat și reacția lui Iuliu Mureșan referitoare la lipsa de respect a arbitrilor în relația cu Dinamo.

O axiomă cât o veste bună pentru administratorul special din Ștefan cel Mare: arbitrii de la noi și de pretutindeni manifestă aceeași lipsă de respect față de jucători și cluburi, fie ele puternice și bogate ori anemice și sărace.

Greșelile cavalerilor mesei pătrate

Marian Barbu, cel care a fluierat la Dinamo - FCU Craiova, este un arbitru pe cât de încrezut, pe atât de slab. Dar nu mai slab decât prietenul nostru recent Anthony Taylor, care după scandalul de la Villarreal-Bayern 1-0, când a crezut că Goretzka sângerează pentru că este la pubertate, a făcut praf și meciul pentru titlul în Premier League dintre City și Liverpool.

Din perspectiva asta, constatată și de Mureșan, că arbitrii sunt stat în stat, nu trebuie să ne simțim discriminați. La un nivel net superior al calității fotbalului, greșelile cavalerilor mesei pătrate sunt la fel de revoltătoare.

Arbitri străini?

Ideea suporterilor dinamoviști, de a cere arbitri străini la meciurile de baraj, nu este rea în absolut. Dar se poate dovedi inutilă, ca să nu zicem de-a dreptul futilă.

Fanii mai vechi își vor aminti că, în 2009, Dinamo a pierdut titlul în fața Urziceniului tocmai fiind arbitrată de o brigadă spaniolă. Care, ce să vezi?, a greșit doar în favoarea urzicenarilor! Ce ți-e și cu spaniolii ăștia!

Au însă dreptate suporterii care sunt gata de orice pentru ca Dinamo să evite retrogradarea ori cei care susțin că terapia potrivită într-o astfel de situație este tocmai un pasaj de detoxifiere în B?

Un bun național

Greu de spus. O doamnă cântăreață de muzică populară și suporteră a „câinilor” afirma acum câteva zile că Dinamo merită o soartă mai bună pentru că este un bun național.

Sigur că exagera. Dar Dinamo este parte a istoriei fotbalului nostru. La fel ca stadionul, care este tot istorie. Una care vorbește despre interese meschine care au făcut imposibilă construirea noii arene.

La fotbal nu se operează cu profeții, dar sunt admise pronosticurile. Pronostichez că Dinamo își va fi recuperat respectul adversarilor și respectul de sine când va păși pe un stadion nou. Așa că mai avem de așteptat ani și ani.